MULTA, VERZUIE SI SARATA. DE LA EA.

Au trecut prea rapid cele cateva zilisoare pe care ni le-am rezervat pentru mare... A venit si ziua X de plecat acasa... Din grupul nostru de 6 din diferite motive am ramas sa mergem acasa tot cu bicicletele numai trei - eu, Andrei si Denis. Am mers de dimineata la plaja. Am absorbit cu nesatz razele soarelui, am savurat racoarea apei si am simtit inca o data gustul sarat al marii pe buze... Urmau cateva ore de somn chinuit si - Drumul Spre CASA... Am hotarat sa nu ne intoarcem pe acelasi drum ci sa mergem pe cealalta parte a limanului. Mai tarziu am inteles ca nu am gresit deloc. Traseul era partial cunoscut pentru ca trecea prin Belgorod, iar noi fusesem cu doar cateva zile inainte acolo. Pe urma harta lui Andrei avea sa ne zica pe unde sa mergem.

Iata a venit si ora stabilita, bagajele sunt facute, lanturile unse, biciclistii au facut cate un dush, ne luam ramas bun de la gazde... Poza traditionala "посидим на дорожку" :

Un pic despre echipament - pantalonii scurti cu pampers sunt un "must have" la drum lung - protejeaza fundul de durere si de transpiratie. Muzica la fel este indispensabila - macar un pic (iar daca e The Prodigy atunci si mai mult) iti creste tonusul si dispozitia.

Un aliat la fel de necesar la drum lung (desi pe la sfarsit deja ni se intorcea stomacul pe dos de la el) este mister :

Acesta iti da rezerva necesara de energie si inlocuieste pe scurt timp mancarea. Deci il trecem si pe acesta la "must have".

Apoi bandana - bandana protejeaza foarte bine ochii de transpiratie. Legatul ei este o traditie veche pe care doar cativa samurai o mai tin minte...

Deci - totul pregatit. Un ultim look la poarta casei :

Ne pornim incetisor. Andrei duce primul coloana... 16 km/h, 20 km/h...Incetisor iesim la viteza necesara insa pana cand ne incalzim si ne ferim de gropi si asfalt umflat - Pana dupa Zatoka drumul nu e cine stie ce stralucit.

Dupa Zatoka urmeaza Pribrejnoe si Shabo pe care le tranzitam in viteza... Viteza creste stabil acuma o tinem in 26-28 km/h... Inca e devreme de acelerat la maxim... Denis e in frunte... Tactica asta am folosit-o pentru prima data (eu) si pot sa va zic ca e extraordinara - tot ce trebuie sa faci este sa te tii de lider iar efortul depus scade considerabil...

Intram in Belgorod. Eu sunt in capul coloanei. La un semafor concretizam de la un cetatean cu numere de Chisinau calea spre vama. Cand se schimba culoarea si noi ne pornim incetisor  se aude un claxon strident - ne intoarcem - corect - iarasi o masina cu numere de Chisinau nu avea cand si se grabea definitiv si claxona de mama focului. As vrea sa-i intreb pe nenii ceia (si inca 90% din soferii nostri de pretutindeni) - mai imbecililor, cum dracu o Ukraina intreaga este respectuoasa in trafic si are timp, si voi pishatzilor si cacaciosilor din R.M. nu aveti timp??? Ei dar asta e ... mergem inainte , o luam pe un drumuletz mai mic, ne oprim sa intrebam daca mergem bine - un nene cu radacini de la Tiraspol ne confirma...

Iesim din Belgorod, trecem prin Moloha, apoi prin Sadovoe. Dupa asta o scurta oprire pentru a studia niste tufisuri... Totul bine. Mergem mai departe. Drumul tare bun. Satele lungi. Larisele raspund bucuroase la salutari. Trafic putin... Se apropie seara. Timpul tine cu noi - vedem niste nourasi si chiar o ploaie in departare... E timpul perfect pentru pedalat.

Trecem de Pivdenn si facem o ultima orire in Semenivka. Cumparam o sticla de apa minerala de la o bodega...O gustam... Parca e apa de mare - sarata si amara definitiv (pe urma am si varsat-o jos). Ne adresam la niste cetateni de peste drum sa ne dea apa - consimt fara prea mare entuziasm - mergem cu Denis si umplem sticlele cu apa de la un robinet ruginit - tot mi bine decat minerala de la bodega...

Seara se transforma incetisor in seara tarzie, campurile miros ametitor a paie de grau si a floarea soarelui... Ajungem la Tudora unde trecem pe langa coloana destul de mare de masini. Suntem lasati in vama fara rand... Nu starnim mare interes nici la ucraineni si nici la ai nostri. Stampilele puse si iesim din vama... Santem deja ACASA... Un sentiment placut  dar desigur fara prea mare entusiasm - suta si ceva de km abia asteapta sa se astearna sub rotile noastre...

La cativa kilometri de la vama Andrei cumpara niste piersici si le mancam in timp ce pe noi ne mancau niste tzantzari pe care ii mancau niste paraziti specifici pentru Anopheles gambiae... Priviti ce dansuri salbatice trebuia sa facem ca sa nu ne manance de tot :

Am papat. Am urcat pe biciclete (care pe urma au fost denumite si picene - adica ceva tare bun si folositor. Pentru informatie din ordinul picenelor mai face pare si salamul, salata de vara, ceaiul cu tort s.a.m.d - totul e piceana) si am mers mai departe.
Am mai avut o oprire la o cafenea nonstop unde am baut cafea, ceai, am mancat binisor paine cu piceana (adica parizer si cascaval) si am terminat piersicii. Si desigur am tras un look :

Bun, mergem mai departe...

Pana la urmatoarea oprire tin sa remarc dealul de la Causeni care se transformase intre timp intr-o vale lunga...Tare lunga... La drumul cela stralucitor , uns cu ulei parca, ne-am mai oprit o data sa terminam snikersurile...

La aceeasi statie PECO un grup de moldoveni tinerei cu un jiguli lada batrana au tinut sa ne arata degetele mijlocii si sa ne injure numaidecat. Ca sa ne demonstreze superioritatea lor intelectuala. Si au plecat cu caracatitza fumeganda in treaba lor multumiti de isprava vitejeasca pe care o facusera... Pe noi insa la ora ceea nu ne mai mai lua nimic - ritmul intensiv de mers ne-a cam stors de puteri si noi eram cam apatici si somnorosi...

La momentul cand s-au vazut prima data luminile Chisinaului la Denis s-a spart roata... Asa am mai avut inca 15 minute de ragaz... Apoi - pedalat, fara ganduri, fara emotii, doar sa ajungem acasa... Dupa Sangera am luat-o pe soseaua Muncesti. Credeam ca nu se mai tremina... Dar s-a treminat... Am ajuns la Albisoara ... La o statie langa casa lui Denis ne-am oprit un pic. Imediat s-a apropiat un politist vigilent sa vada ce facem... Dupa ce s-a uitat in pasapoarte a plecat dezamagit ca nu i-a picat nimic iar noi ne-am luat ramas bun de la Andrei - noi eram acasa in oras iar el mai avea inca 15 km pana acasa...

Cu mare oboseala s-a sfarsit calatoria noastra...

Concluzia e una - se merita...Se merita de facut asemenea calatorii... Pentru placere. Pentru aventuri. Pentru a nu fi zomboldoveni care merg in Turcia in ograda mare a hotelului si stau acolo 10 zile fara sa iasa... S.a.m.d... Pentru a va testa puterile... Oricum se merita... Si eu stiu ca a fost bine...

Si iata si un pic de statistici - Incolo 14 ore inapoi mai putin de10 ore, pana in 1000 de lei cheltuiti, slabit oleaq, ne-am ras pe saturate, ne-am bronzat pe saturate si ne-am scaldat pe saturate... Si desigur LARIDERE!!

Aveti grija de voi!