COLOSUL MORT - DRUMUL SPRE EL

   Am aflat cândva despre existența unui buncăr subteran undeva în pădurile de lângă Șoldănești, și văzând chiar primele poze am avut reacția - ”Treb de dus cândva”... Aceeași reacție au avut-o mulți dintre tovarașii mei bicicliști. Până la urmă însă am mers în componența clasică de 3 (și alți 3 condrumeți care mergeau în altă parte) Denis și Andrușa și eu.
   După multe amânări am hotărât totuși că uite vara deja a plecat iar noi tot aici suntem...Și iată totul hotărât - 13.07.2012 - mergem în noapte pe răcoare.
   La 20:00 la Osache se adunaseră ”сочувствующие” și ”провожающие” și încă mulți alții dar ei nu erau cu noi. La cei care erau cu noi le-am făcut câteva lookuri:

Lioha și sus și jos. Sus era nervos.

   Principalul adept al ciclismului pe șinele de tren și specialistul în traversarea mării negre cu plute din sticle de plastic monsieur Ovidiu:

BFG singur nu știa cu vine vorbea aici - s vede după ochi :

   Aici eu în stealth mode:

   Aici fără stealth mode:

   Aici voobșă cu Vica in stealth mode :

   Cei trei condrumeți au fost Denis Seeq, AiD și Victor care se îndreptau spre Rezina și respectiv 90% din traseu coincidea cu al nostru.
   Ei și iată că toate larimile plânse, mâinile strânse, cuvintele de drum bun spuse, picenele&etc cumpărate - pornim. Agale agale trecem pe la izvor și ne alimentăm cu hașdoio și pornim de-a adevăratelea...

   Un kilometru, se aduna pe un ecran de odometru
Si fiindca el nu se umplea, au mai chemat un kilometru

   Doi kilometri, se adunau pe un ecran de odometru
Si fiindca el nu se umplea, au mai chemat un kilometru

   Trei kilometri, se adunau pe un ecran de odometru
Si fiindca el nu se umplea, au mai chemat un kilometru

Patru kilometri, se adunau pe un ecran de odometru
Si fiindca el nu se umplea, au mai chemat un kilometru

   Cinci kilometri, se adunu pe un ecran de odometru
Si fiindca el nu se umplea, au mai chemat un kilometru

   Am tot cântat cântecelul ăsta până când am ajuns la :

  Patrușcinci de kilometri, se adunau pe un ecran de odometru
Si fiindca el nu se umplea, au mai chemat un kilometru

Și la kilometrul 46 am ajuns la benzinăria Petrom din marginea Orheiului, locație unde am fost imediat poftiți la plajă în Bulgaria - ofertă respinsă de către noi - ce mai - ne așteptau încă 71 de kilometri de dealuri și văi pe drum adevărat moldovenesc și ne mai aștepta în pădurea de lângă Olișcani un buncăr de toată frumusețea - ce nebun ar accepta Bulgaria aia amărîtă?

   Apoi ni s-a comunicat că oricine vrea să cumpere ceva trebuie să demonstreze cunoașterea imnului național - băeții nu s-au lăsat intimidați și au interpretat imnul. Drept că au reușit să ajungă doar până la :

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

    Apoi au fost astupați de muzica urlătoare care provenea dintr-o mașină mare urlătoare pe care o ascultau niște moldoveni de acei care mai bine erau negri și lucrau la plantații din motivul lipsei de intelect...Oricum însă la cumpărături ne era deschisă calea :

Imnul RM

  Apoi...Apoi a urmat un dum lung, o noapte lungă, o kilă de glume și două kile de așteptare... Așteptatul era umilul scrib care înșiră acum aceste rânduri - după Orhei am rămas în urmă de fiecare dată fiind demn de calificative variate, de la Guzgan de Oficu pînă la de acelea care sunt marcate cu ”piu” la TV . Și da - am meritat totul. Nu va spun motivele - vă spun doar că a fost lung și greu pentru eu...

  Oricum însă roțile se roteau, noaptea se termina, mergeam înainte fapte ce au făcut ca să ajungem și noi în sfârșit la intersecția Șoldănești/Rezina. Băieții ce mergeau spre Rezina au luat-o înainte și sper că au ajuns cu bine.

   Noi însă am luat-o la stânga (direct la stânga - fără metafore) și i-am dat pedale. Aproape de Șoldănești Denis și Andrei au fost mărinimoși și am decis să facem un popas ca să dormim un pic și să mergem la locație pe lumină. Zis și făcut - am intrat într-o pădurice să gasim un loc de popas - de unde - era cam gloduț acolo...Am decis să rămânem în câmp - la o coastă de pădure...

   ...dimineața am fost treziți de sunteul ciocanului în metal - țăranii băștinași își priponeau vacile/caii/cămilele/urșii nu departe de noi și nu le păsa deloc de somnul bicicliștilor (deși somnul bicicliștilor în calendarele MAYA era considerat un lucru sacru pe care, dacă îl tulburi - vine sfârșitul lumii). Treziți în acest barbar mod, cu trei ore de somn în ochi eram toți trei cam așa : 

Andrei pleacă la vânătoare

Pe așa pernă ții pofeg de vânătoarea lui Andrușa

   Am strâns lucrurile, am zis la revedere văcuțelor/căluților/cămilelor/etc de prin preajmă, am urcat pe biciclete și toate astea cu un singur gând - ar fi bine să bem câte un ceai și să luăm micul dejun...
  Nu a trecut mult timp - foarte curând am dat de un popas cu niște fete extrem de ocupate care au reușit până la urma să dea de femeiea cu ceaiul, care la rândul său a fost foarte drăguță și ne-a spus să luăm loc la o măsuță și apoi ne-a adus un ceai care a fost minunat.

  Așezați la masă am scos conservele și tot ce mai era de mîncat...

  La început Denis mânca așa :

om nom nom nom

     Apoi s-a săturat un pic și a început a mînca mai încet...Cam așa :

   După ce ne-am săturat am mai discutat odată traseul rămas:

   Am plecat de acolo sfătuiți să mergem până după ”o alimentară unde se alimentează mașinile” și apoi la stânga ...Așa am și făcut și voila - literele spun totul :

   Am coborât în Șoldănești apoi am urcat câteva dealuri pitorești, am coborât o vale micuță totul pe lângă satul Olișcani. La un moment dat de după un grup de tufari a sărit Andrei cu mîinile pline de mere și a spus categoric - Aiși!

 

 

   Și într-adevăr - ”Aiși” începea un drum din dale de beton care ducea în pădure...

   Iar acolo, în pădure, ascuns între copaci aștepta el...zeci de ani aștepta...știa că o să venim și noi să-l vizităm... Și noi venisem...

Tu Bi Continuid. Da...