PESTERA SURPRIZELOR SAU NU CLAUSTROFOBIEI

E patru Septembrie, ora nouaaproapezece dimineata... Potrivit planului propus de D-NUL BFG (am scris cu D si B mare sa stie cat respect am pentru el) si D-NUL Alexei (in popor Lioha si tot cu litera mare ca sa nu imi f**a una, cei ce stiu au priceput ))) ne-am adunat la Statia De Pornire A Tuturor Aventurilor de Vara Asta (prescurtat SDPATAVA lol) adica la "kormushka". Cam asa :

Echipa cam urmatoarea - le eu, le Denis, le Alex (alias AI), le Lioha si desigur le Ovidiu - daca de zis mai scurt - le noi.

Propunerea era de a merge la Pestera Surprizelor de la Criuleni. Foarte tentanta si promitatoare de aventuri propunere mai ales ca Lioha a mai fost pe acolo si ne-a asigurat ca "bai ciuvashi, eu acolo tat stiu".

Aici voi face o abatere lirica de la subiectul principal : si totusi ce minunat e sa ai bicicleta doamnelor si domnilor - ea iti permite sa mergi aproape oriunde vrei cu o viteza acceptabila cerandu-ti in schimb doar un pic de grija si un pic mai mult de efort fizic... Este o inventie geniala, si la sigur una din top 10 din toate timpurile si mumaidecat un "masthăv" pentru toti. Merci cice ca mi-ai daruit o bicicleta de starnit pofta si lui BFG ca m-a sustinut si sprijinit tot timpul. Si pentru hintul cu prima bicicleta tot. Si "voopshe". Laridere.

Ei si iata-ne porniti. Trecem de Stauceni, Coboram rapid spre Goian lasand comuna Ciorescu pe stanga...Adie un vantisor destul de nuslabtare in fatza, destul de puternic ca sa fie injurat si destul de slab ca sa nu ne creeze probleme prea mari. Urmeaza Hrusova, Roscana, Cosernita, Onitcani si un sat cu o denumite tare ciudata - Slobozia Dusca. Cateva look-uri de la izvorul amenajat de MG (Lioha ar descifra mud*aci si ga*doni, dar de fapt este moldovagaz:D ):

Urma Criuleniul. Acolo am facut cateva ture de orash pana am procurat cateva ceva de mancare. Problema dom'le - unde era paine nu aveau carnati, unde aveau carnati nu era paine, si doar la piata agricola aveau ardei si rosii... Ei in fine...Nu asta e important. Important e ca la iesirea din Criuleni "vnezapno" apare Nistrul, si o face de fiecare data si de fiecare data e frumos...

In fine, la aproximativ un kilometru de la oras cotim la indicatia "mesterului sledopit" Lioha spre stanga si dupa cateva sute de metri de urcus ajungem la panourile date cu informatii folositoare:

 Si daca tot am dat-o pe informatii trebuie sa mentionez ca unii localnici spun ca pestera ajunge pin la Centrul de Tineret Unit din Criuleni(care shtie unde,o sa intseleaga), aproximativ 2km spre oras. Alta ramura a pesterii cica merge pe sub riul Nistru, insa acoloe deja demult totul a fost inchis,dupa cum spun oamenii inca de pe atunci cind a inceput razboiul II mondial.
Reţeua de crăpături şi goluri formează numeroase săli, avene şi tunele care pot fi divizate convenţional în cel puţin 3 etaje. Sunt cîteva săli mari: Sala Mare ( lungimea 25 m,lăţimea 5-6 m, înălţimea 7 m), Sala II, Sala Cinematografului. Există mai multe topogane cu denivelări pe verticală pînă la 10 m. În general, galeria are o înălţime de circa 10 m, cu tavanul şi pereţii puternic prăbuşiţi, asfel accesul se face printre pietre, strîngîndu-se pînă la dimensiuni mici („Metroul" are lungime 6 m, în lăţime 0,5 - 1 m, în înălţime 05, - 0,9 m). Printre atractivităţile exotice sunt „Surprizele" şi „Locul botezului".

 Teoretic suna interesant. Si simplu. Si usor... Cativa metri de la panouri insa vedem 3 intrari. Doua par cam complicate ca acces (nu ma indoiesc ca asa si sunt...cum par. Sau par cum sunt...Sau...Ei mai pe scurt - doua intrari sant acolo unde stau.) A treia arata mai "user friendly" si Lioha confirma - "Aishi". Imbracam hainele mai grosute (in pestera temperatura e de cca 12-14 grade Celsius) si incepem sa ne uitam cum e mai bine se intrat si cum e mai bine de iesit :

 Intrarea cercetata. Am hotarat ca unul din noi va ramane sa stea cu bicicletele. Denis a fost acela care a ramas iar noi urmand-ul pe marele cunoscator Lioha am purces sa exploram adancurile...

Tin sa specific ca *le eu este claustrofob. Nu la maxim insa oricum peste medie. Si ceea ce scriu poate sa nu se refere la toti . Sa stiti asta.

In poze prima coborare in Pestera Surprizelor a aratat pentru mine, Alex, Ovidiu si Denis cam asa:

Pentru Lioha desigur ca speleolog si specialist in asta nu a fost prea uimit, ca si orice "veteran" a umblatului prin pesteri el a mers tot timpul inainte si replicile sale indraznete si hotarate cum ar fi "matinca pe aici", "asta data trecuta nu era", "h*i evo znaet , matinca pe aici ajungi la cinematograf" - ne-au dat incredere si siguranta :D. Glumesc desigur.

Ati vazut pozele. Stiti ce vreau sa va zic ? Pozele de mai sus transmit 0.01% din senzatiile reale. Si chiar micile video filmate acolo nu servesc deloc intelegerii sentimentelor si senzatiilor pe care le traiesti acolo... Fratilor, stimati cititori si cititoare - acuma pot sa zic sigur - ca sa stii ce este o pestera trebuie sa mergi la una si sa intri macar pe 5 minute... E o senzatie colosala compusa din o mie de sentimente... E minunata... E strasnica... E impunatoare... Miroase a intuneric, a umezeala, a praf, a piatra, a timp, a tot ce vrei... Scartzaie intre dinti si se depune pe haine si in suflet... Te atrage in adancurile sale intunecate si totodata te face sa vrei mai mult ca orice sa iesi afara si sa vezi soarele... E pestera...E pericol, e aventura... Ceva superb de masiv  si masiv de superb... Iti arata unde este locul tau, iti arata ca maretia umana e praf... Ehhh...Nu ajung cuvinte...De aceea va indemn sa mergeti macar o data si macar nu prea la adanc ca sa vedeti cum e...la sigur nu o sa regretati (doar daca se va produce vre-un cutremur sau surpare de roci exact atuncea cand veti fi adanc in ea, dar astea s maruntisuri, nui asa? Cine se gandeste la asa fleacuri? :D)

Va apun sincer ca am ramas profund impresionat. Dar... Ajungand la "metrou" am zis pas, si am hotarat ca pentru prima data claustrofobia mea a fost testata indeajuns. Sper si stiu ca data viitoare voi merge mai departe, si mai stiu ca vom gasi pana la urma Cinematograful si toate celelalte surprize din Pestera Surprizelor. Stiti de ce? Pentru ca gustul cela de frica primitiva de intuneric si adancime te face sa vrei sa te testezi pana la capat - cine esti si ce poti, iar cand iesi la suprafata iti dai seama ca fiecare minutel petrecut acolo a meritat efortul si ca mai vrei...

Deci, iesiti la suprafata am fost de acord ca e ceva minunat. Am mancat cate ceva. Am savurat un mic somnete in padure si ne-am intors la Chisinau... Din pacate timpul inca nu l-a anulat nimeni si orice inceput are si un sfarsit si aventura noastra nu a fost o exceptie...INSA... Ne vom intoarce acolo neaparat !!!

Multumiri Elenei pentru ca a venit sa ne vada si sa ne sustina.

Inainte de Pî.Sî. - comentati nu va rusinati :D

P.S. - Baietilor un grand merci pentru calatorie, camaraderie si pentru tot. Lui Alex un senkiu aparte pentru poze. Ah da, si tin sa specific ca Mr. AI a fost in forma...

P.P.S. - Despre KÎKATUL de la fndul pesterii nu am vrut sa scriu, si asa sunt prea multi nesimțiți în țara asta ca să le facem reclama.