Total Pageviews

Thursday, April 26, 2012

721 DE METRI CU BICICLETA. IN SUS. LOL


    Vă salut dragi cetitori! Sper că sunteţi cu toţii bine şi sunteţi gata să vă mai necăjesc un pic cu povestioarele mele presărate pe ici colea cu poze nu chiar cine ştie ce şi cu video încă mai rău ca pozele ))). De data asta aveţi norocul să nu vedeţi look-uri cu mine, însă di păcate pentru voi mutra mea nebărbierită şi obosită va fi prezentă cam în fiece video aşa că cei mai sensibili să îşi pregătească pungi de hârtie))) Pornim deci...

  25 aprilie. Sărbătoare naţională în (LA) Italia, ziua eliberării de regimul fascist. E important. E zi liberă. E de pedalat. Eu nefiind sigur ce însemnă sărbătoarea dar fiind sigur că e zi liberă la ora opt deja eram pe asfalt pedalând spre o locaţie pe care mi-o recomandase un coleg - Lago Campotosto. Ei dar să nu merg prea departe, rămăsesem la ora opt dimineaţă. După vre-o 20-25 de minute de pedalat ajung în L'Aquila. Fapt demonstrat de primul video:







  În oraş mă cam rătăcisem, dat fiind ora devreme nu găseam pe nimeni să îmi zică cum ajung la strada SS80. Am avut noroc să văd însă un grup de ciclişti care mi-au arătat calea cea dreaptă. 
  Drept confirmare semnul că părasesc L'Aquila:

   Şi indicatorul SS80 :
    Câteva zeci de minute de pedalat pe răcoare, şi două grupuri de ciclişti pedalând alene pe "shoseinice"(pe care i-am întrecut uşurel) mi-au dat o doză de bună dipoziţie. Motivat şi bucuros intru in localitatea Pizzoli fără să îmi dau seama că ar fi trebuit să mă ţin de SS80...










 

 După un pic de timp ajung in San Lorenzo unde în afară de indicatorul principal mai era unul...Destul de...lol...
 Iată-l... Arată direcţia şi timpul...pe jos şi călare... Mi s-a părut o chestie interesantă...
  Bun. După asta mai merg un pic şi găsesc deisgur strada statală 80 dar ...







Omuleţul ce l-aţi zărit la sfârşitul ultimului video mi-a dat un sfat...Iată ce s-a primit :








  Aţi înţeles ce poate face un om în etate...Numai glume şi şotii )))... Ei dar în schimb am făcut poze cu pavaj pentru amatorii de pavaj ))


 După Arischia am ajuns înapi pe SS80 şi de aici a început plăcerea adevărată - serpentine montane, prin păduri de brad şi pin...Mirosul de conifere îţi venea să-l ungi pe pâine...Tempeartura tocmai potrivită - nici prea cald nici prea frig...Superb...
   
La trecerile peste râuşoare mai făceam câte un look...










  Tot pedalând am ajuns şi la un popas amenajat cu bănci şi mese de lemn, fapt de care m-am şi folosit ca să iau micul dejun ))
   După încă vre-o 30 de minute după ce am părăsit popasul am ajuns şi pe creasta muntelui, unde vegetaţie era mai puţină iar panorama devenea mai copleşitoare...Dar să le luăm pe rând...
   O căsuţă părăsită...
 Apoi un semn rutier care îmi promitea că după trei kilometri o să văd o pereche de "sisike"...
   Stâni singuratice...
    Popasuri...
 Munţi...
 Iarăşi căsuţe părăsite...
  Indicatorul că am ajuns la altirudinea de 1300 metri. Ţin să precizez că L'Aquila este situată la altitudinea de 721 de metri supra nivelului mării...
 Am ajuns la un indicator important, pe aici urma să merg înapoi spre casă, dar nu ştiam cum e relieful şi urma să decid dacă merg pe acolo la întoarcere...
 Apoi tot cale şi cale...Monotonia pedalatului se compensa prin frumuseţea peisajelor...



   Dar oricum nu putea dura o veşnicie şi iată că ajung la un panou care mă pofteşte să vizitez lacul şi îmi promite că nu e departe...
   Într-adevăr - încă 15 minute şi iată că am ajuns la baraj...
 Şi în sfârşit lacul...Eram obosit şi nu pot spune că a produs o prea mare impresie...Oricum însă eram fericit că am ajuns...
    Cluoare sa iarăşi era neobişnuită, ca şi a lacului din acest post.
 Ajuns la pod am înţeles că prânzul este încă nu chiar aproape...








  Oricum nu era însă mult până departe şi iată că am ajuns şi la Campotosto...

 Şi m-am oprit la prima pizzerie întâlnită ca să îmi iau şi eu o bucată de pizza şi o bucată de...nu pizza ))) M-am aşeza cuminte lângă un gup de NEbiciclişti şi am savurat prânzul şi odihna...


  A propos - în acea zi am văzut mai mulţi motociclişti decăt în toată viaţa în capitala noastră pseudoeuropeană...
   Am colindat cinci minute Sătucul şi am pornit imediat înapoi. Eram preocupat de drumul înapoi, cum, pe unde, cât timp...Începuse să mă supere şi genunchiul bată-l vina..Andruşa cand viu, o să-mi dai număru la doftorul care ţi-a lipit ţie genunchiul înapoi ))
 






Aţi văzut indicatorul... 1408 s.l.m. Deci urcasem 721 de metri... Iak aşe..
 Drumul înapoi a fost fix ca drumul încolo...Numai că un pic ...altfel ))) 


 Am văzut şi un vechi cunoscut din CeCeCePe sau CCCP )))







 La baraj am mai filmat un pic, un fel de rămas bun de la lac...






 După lac drumul a fost bun cu mine şi se apropia repede momentul de luat decizia - pe unde mă întorc - pe drumul minunat pe care venisem sau pe unul nou..Necunoscut ...






 
Motocicliştii de mai jos când i-am întrebat despre cum e strada alternativă pe care voiam să o fac au râs iar cel mai bătrân din ei mi-a zis că e numai un pic de urcuş apoi e vale cât duce trenu' ... Un pic pesimist am hotărât totuşi să îmi încerc norocul )) ... şi am luat-o la deal.








Şi într-adevăr după 2-3 kilometri de urcuş "adevărat" a început şi valea promisă...








Zăpadă...Rece...Şi udă...
Tot vale...Pesiajele stupende... Fără comentarii...


Aproape ajuns la următoarea localitate şi anume Assergi am făcut o poză la telefericul ce duce turiştii la Campo Imperatore, unde se face ski şi de unde se începe escaladarea celui mai înalt vârf de aici (Gran Sasso - aprox. 2900m)...

Apoi a urmat o serie de localităţi..





  Băieţii şi fetele exersează escaladări...
În dreapta pozei sunt 2 fete...Una urcă şi alta asigură. Superb sport şi ăsta. Şi mai important că fetele radiau de energie şi frumuseţe şi pozitiv. Chiar şi fără glamour. Da...





Apoi, brusc a apărut şi muntele cunoscut, din postarile de aici şi de aici.
Apoi o mică zonă industrială...
Apoi iată că se vede şi Fossa şi înseamnă că sunt aproape acasă...
   Aşa a fost...

Statstici? Poftim un piculeţ :
9 ore în total...
130 de kilometri (spun minciuni desigur 129.68, dar asta e secret)
1 (una bucată) Snikers
1,5 litri de apă
1 Cola şi 1 apă dulce random edition )))

   Închei cu convingerea că degrabă voi scri post-uri despre ride-urile de acasă...

Aveţi grijă de voi!

Larideri!

P.S. Comentaţ şi din barbă...ştiţi şi voi ))).

11 comments:

  1. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu am reuşit să citesc k deam ai şi şters )). Ai suduit în mesaj? ))

      Delete
    2. :D nicidecum, n-am pentru ce :). La asa frumusete nu poti sudui - e nespus de FRUMOS!!!

      Delete
  2. prikolino ) P.s. Am niste neamuri pe la L'Aquila sau cum acolo ... )))

    ReplyDelete
  3. E sănătate pentru ochi! savurat din poze pe deplin :D
    sănătate!

    ReplyDelete
  4. inghitim in sec si asteptam globalizarea) super frumos dadada

    ReplyDelete
  5. La iaz vara este frumos,totul verde,apa foarte curata(sub apa se vede la distanta de 8-11 metri), lume multa,frigaruie,fete ce se bronzeaza,etc.

    ReplyDelete