GROTTE DI STIFFE - CA LA NOI DA ALTFEL

    Într-o bună zi după scârbici am hotărât să dau o tură cu bicileta prin împrejurimi. Fără nici o direcţie - aveam o oră şi jumătate de lumină şi am decis să o foloesc raţional (adică pedalând). Am tot impus cauciucurile să muşte din asfalt vre-o treizeci de minute când am văzut un indicator interesant şi am decis să văd despre ce este vorba... Am urmat drumul consiliat de indicatorul rutier şi după vre-o opt kilometri iatămă-s că ajung la localitate ce se numeşte Stiffe şi aflu că nu departe este o grotă complexă deschisă vizitatorilor. Mi-am amintit imediat de Peştera Surprizelor la care am fost cu prieteniii de atâtea ori şi pe care am şi trecut-o cu succes toată. Mi-am amintit şi i-am zis grotei în gând " în weekend a mea vei fi ))" ...

   Weekend-ul a venit cu timp frumos şi era o minunăţie de zi pentru pedalat şi pentru aventuri. Bicicletuţa mea mă duce rapid până la Stiffe, la bileterie (că la burjui totul ce poate oferi un venit cât de mic e controlat de societăţi ce au grijă de obiectivele turistice şi de bănuţii turiştilor))) ), îmi iau bilet şi când colo : intrarea se află la 3 kilometri în sus pe munte :))).

Ajuns sus apare vizual şi auditiv un râu de munte (el fiind şi principalul "vinovat " în apariţia grotei). Deşi pare mic - sunetul apei este impunător şi îţi dă impresia justă despre puterea sa...

 

 Odată ajuns sus îmi trag respiraţia un pic... şi fac look-uri desigur...

 Încă câteva vederi...

 Apoi îmi trag o pereche de pantaloni că înăuntru temperatura e de 10 grade celsius şi umiditatea de aproape 100 % (sau promile sau în ce se măsoară acolo umiditatea) şi o iau cătinel spre intrarea în grotă...

 Totul este amenajat bine, după cutremurul din 2009 au pus şi plase de protecţie împotriva pietrelor...

 Ajung la intrare şi aici petrec câteva minute în aşteptarea ghidului şi a restului grupei...

 Grota a început a fi vizitată mai regulat încă de prin anul 1903, însă a fost deschisă şi amenajată pentru turişti abia în anii 90 al secolului trecut iar în 1993 un grup de iniţiativă de la un teatru din Roma a oformat artistic cu lumini interiorul grotei...

 Iată că s-au apropiat şi ultimii cetăţeni dornici de a vedea minunea subterană şi am pornit spre intrarea propriu zisă în grotă:

 

Aici râul tâşnea din munte cu un muget puternic...

 Se văd clar cablurile ce duc electricitatea în interior:

 Ei şi aici vine partea lirico melancolică - din păcate pozograful/fotopuşca de care dispuneam nu a mai făcut faţă condiţiilor din interior - a cedat nervos şi a făcut numai poze negre de parcă ar fi fost pensula lui Kazimir Malevich nu altceva...Aşa că voi înşira câteva buchii ca să încerc măcar să va zic cum era înăuntru...

Iar înăuntru era...magnific... Totul oformat cu grijă, pasaje comode şi vederi fascinante. Totul condimentat cu stalactite, stalagmite, un râu de munte ce urla la propriu la picioare şi cu un miliard de picatări minuscule de apă ce roiau în aier...

Stalactitele şi stalagmitele ne-au rugat să nu le atingem, pentru că grăsimea de pe degete chiar şi în cantităţi infime opreşte creşterea acesto minunate formaţiuni...

 În câteva săli erau cascade adevărate care împreună cu sunteul halucinant şi lumina creau o impresie ... ciudată definitiv... ceva deosebit...

O formaţiune cu totul specială:

 Un mic lac:

Grota are cam 700 de metri în adâncime şi o diferenţă de nivel de vre-o 30 de metri, dar câte răsturnări de scenariu şi câte frumuseţi se ascund după aceste cifre...Ohohoooo...

La capăt este o ultima cascadă ...Cea mai puternică dintre ele. Într-o sală mică... Ceva de nedescris...

Pentru careva ideie despre cum este în interior intraţi vă rog aici .

Iată după cum v-am promis încă un post cu puţine foto şi puţine buchii... Data viitoare sper să fiu mai pregătit când voi (sau vom??) merge acolo...

Merci pentru minutele voastre preţioase petrecute aici şi... daţi din pedale ))))

Aveţi grijă de voi!!!


P.S. - Treb de introdus comentatul pe "pirajoace" că văd că toţi s cam pasivi...