PESTERA SURPRIZELOR. INCA UN PAS

 Și ce dacă e Noiembrie? Și ce dacă nu e chiar cald ? Vikinjii adevărați( acei cu J) nu se opresc de pedalat nicicând ))) Iar dacă nu se opresc de pedalat - înseamnă ca ajung în diferite locații. În unele ajung și de mai multe ori. Pentru  că le place (vikinjilor) să ajungă la locații (care sunt acolo unde stau ele) și le mai place la vikinji să tot încerce până nu fac un lucru până la capăt. Data asta vă povestesc despre încercarea numărul doi de a cuceri peștera surprizelor. Despre prima puteți citi aici . Iar despre cea finală veți mai citi. Degrabă sper )))  Deci - cum a fost ...

Duminică necătând la faptul că s-a anunțat în prealabil despre ride, oricum s-au adunat doar ai noștri falnici rideri, care la sigur vă sunt deja cunoscuți dacă v-ați chinuit să citiți măcar unele din posturile mai vechi... Deci - ora nouășioleacă, locația - Osache, dispoziția elol, destinația - Peștera Surprizelor.

Andrușa - aka Smeagorl ))

*le eu cu D-NUL BFG.

Ne-am bucurat tare când Leoha ne-a zis că merge și el da cel mai tare s-a bucurat Sașa aka AI

Leoha știe - vikingul sătul ajunge oriunde ))

 Iată și o poză de grup cu aproape toți  participanții la ride.

 De fapt asta era poza de grup, eu m-am încurcat un pic )).

Ei și ca să nu dezmințim ceea ce scrie la noi în buletine (cetățenia Republica Moldova) am început ride-ul cu 100500 de probleme/opriri/pauze/etc ))). Prima a fost legată de al nostru mister  Jacques-Yves Cousteau care avea o roată spartă și a poftit să venim la el să îi acordăm primul ajutor. Lui. Adică bicicletei. Adică laridere.

Alfonso de Albuquerque reparându-și roata.

 Ei bine, după un sfert de oră roata era ok, urcam pe biciclete și pornim rapid ca să recuperăm din timp și să respectăm măcar cât de cât graficul plănuit.  Am tot gonit așa vre-o douăzeci de secunde până un alt falnic participant ne-a anunțat cu amăraciune - "B*ea, și la mine so spart roata" ))
Iarăși pitstop ))) Cam așa:
 


Desigur că o pauză de lipit roțile este perfectă pentru a face și niște lookuri:

 Și desigur că nimeni nu se bucura că SoulFly (sau Golum? M-am încurcat deja )))) are o roată spartă. Sau se bucura? Habar nu am :

 Într-un final roata este lipită, graficul compromis total și noi ne pornim agale spre destinație. Ce să vă zic - toamna nu deranjează la pedalat - culori minunate, temperaturi care te fac sa accelerezi de plăcere (frig? неа, не слышал ))), traficul nu prea aglomerat, calitatea asfaltului superbă (superbă pentru masaj))) rock and roll mai pe scurt...







După Goian marcăm intrarea pe teritoriul raionului cu lookuri. Voila:
 
și încă o dată măi flăcai :


 Tînț, tînț, șleop, șleop și iată că suntem la Roșcana. Denis ne salută ca în Titanic - "Wălkam to Roșcana  nna j marș la kumpărat cikalate uăi mortășiune", îi zise el nuștiu cui )))!!!

 Între timp Lioha scoate (habar nu aveți cîte fesuri lucruri pozitive poate avea Lioha în rucsac) din magicul său rucsac niște "nișteacuri" pe care le împarte în mod biblic cu toți ))

 
 Apoi apare și gonașul trimis pentru păcatele sale după ciukalate :

 și după încă un piculeț de timp pornim iarăși la drum...
După alte câteva zeci de minute ajungem într-un final la Criuleni și ieșind din oraș dăm iarași "внезапно" de bătrînul Nistru

 D-NUL Alexandru, artistic din fire nu a putut să ne lase fără o panoramă al locației, splendidă și în această perioadă a anului de fapt.

Bătrînul

Încă un pic de secunde se scurg din viața noastră și ne apropiem de intrarea în peșteră.

Apo căutăm un loc pentru amantele bicicletele noastre și le parcăm nu prea civilizat în schimb destul de sigur. Cam așa:

 Un video cu spețăfecte:

 Apoi mergem la intrarea în peșteră fapt care îi entusiasmează tare mult pe cei ce au venit prima dată la ea - Ilie, Vadim și Andrei. Un pic de pregătiri și înainte!!! Adică în jos!! Adică în jos, în sus, la stânga, la dreapta, hz unde, după săgeți, după miros, dupa Lioha, după impresii, după alte o mie de lucruri - na, ca în peșteră, știți voi... Nu știți? Ehehe - poftim data viitoare cu noi!!!

Intrarea nu e una ușurică, iar cu rucsacele în spate e și mai și.

 Am ajuns în prima cameră, ne-am bucurat că e la fel de maiestuos ca prima dată. ca un bonus cineva l-a gasit pe Shrek:

 

După prima cameră ne îndreptăm încetișor spre Metrou și aflăm între timp că vikinjilor le este indiferent unde să se c*ce, și dacă au nevoie ei se c*că și în pantaloni făra nici un stres:

Ajunși acolo ne-am dat seama că avem o problemă. Chestia e că pornindu-ne spre intrarea în peșteră am întâlni câțiva tineri care abia ieșiseră de acolo și care ne-au rugat dacă îl întâlnim pe Vasile în peșteră sa îi transmitem că tralala și nuștiu ce. Deci mai era cineva în peșteră și idea noastră cu lăsatul rucsacelor la intrarea în Metrou eșuase. Nu că am crede rău despre Vasile, da suntem noi așa mai bănuitori din fire. Merci însă baieților care s-au oferit să stea cu gențile și au renunțat la partea lor de călătorie pentru ca noi să putem merge nestingheriți înainte. Merci frumos Ilie si Alex - data viitoare promitem că vă veți revanșa - îl punem pe Vadim la păzit gențile. Ce ziceți, elol?

Impasul depășit - mergem înainte doar cinci din noi. După Metro încă un pic și apare prima trecere mai complicată. Cam așa burtosul de eu a trecut-o:

Apoi un canion interesant:

 Apoi urcușuri, coborâșuri, treceri. strecurări pe dedesupt și pe deasupra...

 Apoi am dat iarăși de o trece cam complicată (și a fost cam complicat să o trec fără expresii licențioase - mă iertați pentru ele vă rog)))):

 Și încă un pic și iată-ne ajunși la cinematograf:

Înapoi am mers mai rapid, oricum cu aventuri însă:

Înapoi totul s-a trecut mai ușor desigur:

 Înapoi Metroul nu e așa de lung, și nici complicat. Unora le crează și analogii destul de neciudate dacă luăm în considerație că analogiile i-au venit D-NULUI Vadim. (Să ne amintim doar de poza cu numărul 111111). Man, you're sick bastard! And we all are the same)))

 Într-un final - iată-ne ajunși la suprafață unde mai întâlnim încă un grup de exploratori.

Tovarășii au ținut numaidecât să facă lookuri cu cușma mea improvizată )))

Iar Andrei chiar a dorit să aiba cască de level 80:

Ei și ca de obicei - timpul, timpul, timpul... Câțiva din noi care aveau treburi în oraș au plecat mai devreme, iar noi, ultimii mohicani am aprins un mic foc de tabăra ca să ne încălzim și sa uscăm o blană de iepure haină de-a lui Alex...

 După aia, am pornit mai pe răcoare acasă:

 După un pic de timp eram deja la Chișinău si serveam la mister BFG acasă un ceai gustos, în timp ce un cetățean pedala intensiv spre Cojușna )) unul verifica dacă nu s-a resetat speedometrul iar alții spre casele lor.
Data viitoare am hotarît însă să străbatem toată peștera nomazărwhat, așa că cei ce vreau sa meargă cu noi - stay tuned!!
Voiam să fac și o încheiere la tot ce v-am povestit, însă mi-am dat seama că va ieși seacă, pentru că trebuie să mergi într-acolo și să vezi cu ochii tăi adâncul pământului ca să-i înțelegi frumusețea sălbatecă. Așa că în loc de asta va poftesc - data viitoare alaturați-vă nouă. Nu o să vă pară rău. Sau mergeți în Turcia la odihnă fără să știți ce locuri uimitoare aveți în țara voastră. E o chestie de alegere. Și eu nu stiu cum e mai bine. Hotărîți voi cum e mai bine.
                                                                                                                   Laridere.

P.S. În ziua când am mers la peșteră am aflat că am pierdut un om tare drag mie. Tare apropiat și tare scump. Și pe care nimeni nu mai poate să îl aducă înapoi.Și iarăși am simțit cum timpul se mișcă și lucrează împotriva noastră. De aceea (și nu numai) vreau să vă îndemn sa luați cât de mult puteți de la viață - impresii/sentimente/lucruri noi/locuri noi. Cât de mult posibil. Vă rog !

P.P.S. Cer scuze pentru nota cam pesimistă de pe final.

P.P.S.S. Rugămintea mea despre "Comentați și din barbă nu dați ramâne în vigoare așa că - poftim pajalusta!".