LITERE DIN (DE LA) ETALIA

Vă salut dragi cetitori! Au trebut mai bine de o mie de ore de când am scris ultima dată pe acest umil şi nepretenţios blog. S-au mai schimbat câteva lucruşoare pe ici colo, însă dragostea mea (francezii spun "тяга ме") pentru dat din pedale nu a pălit ci este în continuare vie ...

Pentru început ţin să precizez că mă aflu într-o deplasare scurtuţă în (LA) Italia şi dacă tot sunt aici am tot făcut câteva mici ride-uri şi am poftă şi dorinţă să mă împart cu voi cu impresiile mele.


Deci ride number unu.


Nu departe de locul unde dorm eu se află un sătuc care se cheamă Sant'Eusanio Forconse şi în vecinătatea lui, mai exact pe vârful unui muntişor (că nu e chiar munte da se cheamă ca un munte - Monte Cerro) se află ruinele şi o parte întreagă a unei biserici vechi. Ele se văd din depărtare cam aşa:


Văzînd în fiecare zi acest peisaj am ales şi eu o zi să merg acolo. Un pic de apă, o cicalată mititică în rucsac şi foc la ghete. După puţin timp iată-mă ajuns în Sant'Eusanio Forconse. Însăşi satucul e unul tipic italian, cladiri mai vechi şi mai noi, oameni, vaci, capre, tractoare, 2 maşini de пожарничь, trei văduve şi douăzeci şi două de fete mari . Mi pe scurt priviţi poza de mai jos şi veţi înţelege totul:

Ok, deci intru în sătuc, fac două cotituri şi iatămă-s pe o serpatină din pietriş care duce înspre culmea dealului (acei de pe loc îi zic munte, aşa că să nu mă pîrîţi că i-am zis deal că o să se supere).

Încet încet, mergem....

Serpantine, serpantine....

Încă un pic....

O privire spre stânga - tadadada!!! Sunt aproape acolo...

Şi ca e obicei - внезапно - o poartă care vrea să zică - nu se poate... Heh, nu stiu ei ce scrie la mine în buletin... Trecem elegant de partea opusă a porţii (lucru pe care l-am făcut des aicea, o să vedeţi în posturile următoare)

Încă 5 minute şi voila - sunt pe loc. Ca să nu infectez pagina cu buchiile acestea negre o să postez mai bine câteva poze :

Teritoriul bisericii se aseamănă tare mult cu o cetate,cu fântână proprie, cu ziduri groase, cu ambrazuri şi cu toate celea... Oricum e destul de impunătoare... După cetate se vede o cărăruşă ce pare a fi un offroad apetisant şi je hotărăşte să meargă să vadă cum e...

De departe părea ok, dar în realitate...

În realitate sa dovedit a fi o cărăruşă cu pietre de toate mărimile, pietre foarte lunecoase şi foarte multe... E greu să vă descriu exact cum e - pot să vă spun doar că am fost nevoit să merg cu 1:3 şi am avut vre-o opt tentative nereuşite şi una reuşită de a cădea (asta la viteza de melc pe care ţi-o dă combinaţia 1:3)

Pedale pedale...chin chin... Biserica tot mai departe

Pietrele tot mai ..nu mici )))

Într-un final, după treisute douăzeci şi cinci de înjurături iatămă-s în cel mai înalt punct de unde se deschide o privelişte minunată spre satul Fossa (despre el în alt post).

Şi tocmai când eram plin de euforie şi contemplam peisajul, mă uit din întâmplare la roata din faţă...Mmmmmm... Spartă - fără nici un centimetru cub de aier în ea... Dispoziţia mea imediat a ajuns la o cotă puţin mai joasă...

Am prins patru spini de naiba ştie ce plantă (spinii naibii nu ştiau că cauciucurile Schwalbe nu se sparg) şi i-am prins pe toţi în rând, la distanţă de vre-o 5 cm unul de altul... De aceea am lipit înciudat şi nu am mai făcut poze la plecare... Mă iertaţi pentru asta da eram cam botos ))))

În concluzie pot să vă zic multe, dar mă voi limita la un salut călduros tuturor tovarăşilor cu care pedalez de obicei (amu fac din mînă lu BFG, AI, Lioha, Max, Mortăşinea cu toate k el îi pişihod şi la toţi ceilalţi ) şi nu numai.

Dergaba mai scriu (dacă nu o să îmi taie netul)


Al vostru posmajit tovarăş - Ruslan


P.S. Aţ observat corect - am făcut oleakă de reklamă ascunsă ipati la bicicleta mea nouă pentru care vreau să îi mulţumesc lu BFG))) sper s nu vă hie cu supărare.

P.P.S. - Comentaţ desigur...