5

  Câteodată se întâmplă că o iau și eu razna și mai fac câte o chestiuță la care nici eu nu mă aștept de la mine. Și asta se întâmplă din ce în ce mai des )). De aici trag concluzia că să faci chestiuțe pe care nu le-ai mai făcut e minunat. Să vă povestesc de ce...
  Revenit acasă, nu știu de ce mi-a venit pofta și dorința de a participa la cupa MTB. Ce naiba mă gândeam nu știu, da știu că voiam tare. M-am înscris pe listă și am început a aștepta ziua etapei a doua mai făcând câte un cercușor pe traseul etapei.
  Și iată ca a venit și ziua X -  douăzeci mai, douămiidoisprezece.  Pe la orele aproapezece am ajuns la locul petrecii etapei împreună cu principalul (și unicul :D) susținător ... Organizatorii instalaseră deja aproape toate banerele, noi am reușit însă să ducem la locul premierii treptele (aka bucățile de butoi cu cifre pe ele) 2 si 3 )) - fapt care ne-a făcut să ne simțim deja de dimineață parte a event-ului.

  Cunoscuții și mai puțin cunoscuții începuseră să apară. Bineînțeles că ne salutăm cu toți. Mai o glumă, mai o încurajare, mai îl rog pe Denis să ia bicicleta de la Costea BLACK și să i-o defecteze (misiune ratată, fapt pentru care Costea m-a depășit )) )

Abia după începutul cursei la AMATORI a venit și Andrușa, da el a stat cuminte pe scaun. Poftim demonstrația:

 
  Organizatorii anunță rapid startul la categoria  -COPII- , categorie la care am dorit să concurez eu, însă nu mi-a fost permins nu știu de ce ((. Se pare că oranizatorii se străduiau cu orice chip să se țină de graficul prestabilit. Câteva zeci de minute mai târziu, cu doar 30 de minute întârziere ne aliniem la START.
 


   Emoțiile le fugăresc undeva lângă urechea stângă pentru ca să fac loc senzatiei plăcute pe care ți-o dă băutura "NuștiuCumSexEnergy" oferită de organizatori, care bolborosea supărată undeva într-un colțișor de stomac - bănuia săraca că numai de sex nu o să aibă parte în ora următoare ))...
   Ei dar iată că animatorul competiției începe să povestească cifrele de ma Zece la Unu în limba sa...Dispare totul și aștept doar să aud "АДИН" sau ca variantă sovieticul și nostalgicul "ЛА СТАРТ ШАГУ' МАРШ".
 3...
2...
1...


    Și pornim cu toții...

    Primii metri..Primul deal...Încerc să mă rup un pic de ceilalți...să câștig un pic de avans. Parcă parca se primește și iată că la primul urcuș cât de cât interesant *Le Eu eram pe locul Trei...Cam așa:
 

    Bucurie neîntemeiată, căci lipsa de experiență și de încă o serie de lucruri face ca să fiu depășit de Costea (asta Denis e vinovat )) ce adică, nu putea să-i rupă vre-o spiță sau ceva? :D) ... Și iată că pedalez pe locul Patru...

 Încă o greșeală și iată ca Dima mă depașește și el:

    Și spre sfârșitul cercului unu iatămă-s că pedalez ForeverAlone pe locul Cinci...Cam așa:

   Cercul doi...ForeverAlone în ciuda sforțărilor mele (destul de modeste de fapt)...

 Cercul trei... Tot pe Cinci. Nu știam pe ce loc sunt, Știam însă că nu am pe nimeni pe coadă și nici pe cineva aproape în față...Așa că am optat pentru un tempou de menținere...

 

   Ultimul cerc...Trece și ăla...Apoi Finiș-ul, Denis și Andrușa îmi strigă nu știu ce, eu mai fac vre-o 50 de metri până îmi dau seama că gata...Atâta a fost. Vin la ei și ei îmi zic - "Șinși ple...locu șinși."

   Gata. S-a consumat evenimentul și a apărut pentru un pic de timp un gol, o lipsă de scop...apoi a venit încetișor conștientizarea că nu am ajuns ultimul, și bucuria unui fapt împlinit - am participat, am făcut toate turele, am ajuns la finiș. Satisfăcut. Da.

   Apoi a luat start-ul categoria ELITA si 35+ ...Apoi a plouat un pic...Apoi a tunat un pic. Apoi nu a mai plouat și s-a terminat etapa a doua. Și am mers la podium să ne bucurăm pentru colegii de pe primele locuri și să primim măcar Diplome și desigur să fim stropiți cu șampanie...

   Apoi am mers acasă. Apoi am găsit o căpușă pe picior )). Apoi am dormit. Am visat dealuri mari la care urlă mușchii și tot corpul...Am visat văi rapide la care mergi cu gura deschisă să între mai mult oxigen în plămăni...Am visat transpirație și bucurie...Am visat efort și am visat mulțumire... Am visat de toate...

   În concluzie vreau să vă zic că se merită. Se merită fiecare secundiță petrecută pe traseu, indiferent de faptul că ești primul sau ultimul . Se merită necătând la lanțuri rupte, piese distruse, roți sparte și alte plăceri de genul ăsta...Se merită. Știți de ce? Vreți să știți? Păi e simplu - participați, și veți vedea :D

Merci pentru timpul vostru!

Aveți grijă de voi!

P.S. Da, pirajoc, pirajoc. Da. ))