DESPRE NOUA MEA "PODRUJCĂ" ALVA. POST CU CĂRTINCI ŞI UN NUD DE-AL MEU

 

    Bine v-am regăsit stimaţi cetitori şi desigur cetitoare. A venit (cam demultişor) 2013 şi eu încă nu am postat nimic. Pentru că nu am făcut nimic legat de dreams, de lisapet şi nichi chiar legat de pe. Hă. Dar uite că cu ajutorul oamenilor dragi mie am făcut cunoştinţă cu o nemţoaică, frumoasă foc şi tare cuminte. O cheamă ALVA şi are dimensiunile 180-70-80. Am cunoscut-o doar din poze şi m-am îndrăgostit imediat. Apoi...Apoi azi am fost fericit să o cunosc live cum zicea prietenul meu din copilărie Abraham Lincoln. Ţin să mulţumesc din adîncul sufletului celor ce m-au ajutat şi doar din motive de bun simţ nu dau numele lor aicea - ei şi singuri se ştiu )).
   Unde am rămas...aha, nemţoaica...Ei uite că la momentul în care am văzut-o prima dată arăta aşa :

    Fiţi de acord...e greu să-i rezişti, şi nici chiar eu care sunt cunoscut încă din evul mediu pentru stoicismul meu nu am făcut faţă farmecelor ei...

    Azi am avut prima întîlnire şi am mers împreună pe un muntişor din apropiere că să ne cunoaştem mai bine... Deci - în jurul mesei am încălecat pe ea (pardon de expresia obscenă) şi am pornit...

Acolo sus voiam să ajung

    Senzaţii noi, totul moale şi plăcut, doar că la deal "papucii" de 2.5 s-au făcut simţiţi din plin...De aia din când în când ne opream şă-i mai fac cîte o poză... (pardon de calitate - am fotografiat cu o crenguţă).

    Iar durmul tot urca....

    Sesiunile de pozat din ce în ce mai dese le făceam...

     Deşi scopul călătoriei era vârful muntişorului, în curînd s-a dovedit că muşchii mei fesieri şi timpul se arătau nu prea entuziasmaţi de planul meu şi au introdus corectivele de rigoare pe parcurs... Deci după o oră şi jumate de pedalat în pantă uite că ajung la adăpostul care îm era ca indicatorul a două treimi de cale... Sincer să vă spun am găsit cam trist adăpostul:

    ...trist şi încuiat ...

   ...oricum asta nu mi-a încurcat să mai fac o poză...

   Într timp undeva au început a se auzi tunete...Şi asta m-a făcut să decid că am urcat destul pentru prima dată şi că ar cam fi timpul de a căuta poteca pe care să fac cale întoarsă...potecă care a apărut imediat ce m-am gândit la ea:

  ...deci nu îmi rămânea decât să-mi pun casca şi ochelarii pe cap şi - rock and roll baby! Potecile pietroase şi foarte lunecoase se prefăceau în...

  ...alte poteci pietroase şi alunecoase:

   Mereu se tot întîlneau copaci prăvăliţi în cale:

  ..noroc că i-am văzut pe toţi din timp.

 Pe toţi în afară de unul... Care era ascuns cuminte după o cotitură şi eu din viteză am reuşit să mă gândesc "bradule, brăduţule, unde stai drăg.....bl*a... oi bl*a...". Terra noastră scumpă s-a rotit de căteva ori în jurul meu şi uite că sunt în picioare şi fug să văd de Alvuşoara nu a păţit nimc . :D

  După contactul cu brăduţul am ocazia să vă prezint un nud de-al meu cu urmele de brad nesănătos pe umărul meu tot deja nu prea sănătos... Acum deja e mai mult spre vineţiu dar mă "jălui" numai cu poza asta :D

   Un pic de respiro şi un look, apoi mergem mai departe.

 La vale, vale ,vale...

   Pe lângă cîmpii...

  Şi pietre.

  Şi maci.

  Şi pe drumuri de ţară, moi şi plăcute definitiv

   La un moment dat o rafală de vînt din spate mi-a adus şi câteva picături de ploaie... M-am uitat înapoi şi am văzut că ar trebui să o iau încă mai repejor la pedalat.

   În cinci minute am ieşit la asfalt dar era prea tîrziu...A început a turna vioi...

  Iar de pe casca mea curgea apa ca din streşină.

  A urmat apoi o mică întrecere cu polaia şi spre mirarea mea am câştigat - ALVA merge foc la vale.

 Au urmat tradiţionalul duş şi prânz. Aşa s-a terminat prima noastră zi de concubinaj :)

  Am dedus şi cîteva adevăruri ştiinţifice şi anume:

                    * adevărul unu - ALVA la deal nu e prea harnică.

                    * adevărul doi  - dacă nu ştii bine traseu nu goni chiar repede.

                    * adevărul trei  - în cască full face nu face să scuipi dacă îţi vine. Deloc.

 Cam aşa a fost data asta. Sper să vă mai bucur cu povestiri din ce în ce mai interesante şi cu imagini din ce în ce mai spectaculoase.

   Al vostru Ruslan vă urează un sincer - Larideri!

P.S. Chiar de-i 2013, pirajocul şi etîcîul nu l-a anulat nimeni.