Dupa ce ne-am facut siesta, am gasit un coboras mai bunisor (nu ca urcusul a fost rau da totusi) si dupa o scurta lectie de botanica (unde am vazut cum arata brazii mici) am mers in Mica Elvetie propriu zisa. o padure minunata, racoroasa cu un relief biciclist friendly si cu drumuri numai bune pentru parcurs in viteza - ceea ce am si... adica ca sa nu spun minciuni - nu prea am facut. Motivul il stim toti asa ca nu ne intoarcem la el.
Unicul loc pe care nu l-am gasit desi l-am cautat mult a fost pestera. In schimb am gasit rauletul, am gasit locuri de trecut cu bicicleta. Ceva deosebit.
Bineinteles ca au fost si chestii un pic mai extreme :D :
Dupa un timp am hotarat sa renuntam la cautarea pesterii si am mers pe cursul raului, dorind sa ajungem la Prut care era dupa datele GPS la vre-o 2,5 km de locul unde ne aflam. Am ajuns in sat si la o fantana ni s-a explicat ca Prutul nu poate fi vazut decat undeva mai in aval cu vre-o opt - zece kilometri, iar de scaldat nici nu poate fi vorba. Aceasta veste trista a fost indulcita insa de o invitatie la cirese. Si iarasi oameni minunati, o doamna deosebit de primitoare, feciorul sau si nepoata. Niste oameni minunati. Iar noi la randul nostru nu ne-am lasat mult rugati si am invadat ograda si pomul de cirese... Vreti dovezi? Poftim :
Si acum sa revenim la cariera si istoria legata de ea - doamna care ne-a invitat la cirese ne-a povestit ca in tineretea ei acolo era o stanca mai mare ca Tiglaul, iar in sat cand vroiai sa ofensezi vre-o fara sau sa ii zici ceva de nu chiar bine ii ziceai "sa te mariti cand va disparea stanca". Si iata au venit "tovarasii" si au inceput a taia stanca. Dupa un timp stanca a disparut iar fetele "blestemate" s-au trezit femei maritate.... Ce chestie... Daca nu se apucatu sa faca cariera acolo, ramaneau oare fetele nemaritate in Fetesti? :D
Oricum - va multumim tare mult - santeti niste oameni minunati!!!
Timpul insa are o proprietate urata - el trece, si orice nu ai face nu il poti opri... Am ajuns si noi la un moment dat sa fim nevoiti sa ne intrerupem calatoria. Pentru ca era timpul de mers la Edinet, pentru ca acolo la Edinet ne astepta un frigarui minunat, pentru ca aveam sa dormim tare putin in noaptea urmatoare. Deci un mic popas de ramas bun si inainte inapoi spre Edinet.
La Edinet iarasi mancare buna si pe saturate, 2 ore de somn si inca o calatorie de noapte pana la Donduseni.
Va multumim frumos inca o data si la revedere!!!
La drum, la drum :
Intr-un ritm comod - cu viteza 1-3, cu becurile stinse, in lumina lunii am ajuns la Donduseni sa asteptam trenul de la 4 :44 dimineata. Toti l-am asteptat treji.
Si iata ca a venit si trenul... Am urcat ....Am platit... Si oboseala ne-a ajuns din urma...
Pe baieti (si fete) ii asteptat un drum lung in tren, cu somn chinuit iar pe mine ma astepta Baltiul si inca 40 de km cu bicicleta...
Multumesc tuturor si abia astept urmatoarea AVENTURA.
eh ...kind imi aduc aminte, ma apuca o nastalgie .... ce de super a fost :) dar si ce de bine m-am simtit dupa ce am coborit din tren la donduseni si dupa ce am esit din tufari .... )))))
ReplyDelete