"Cel mai lung drum incepe cu primul pas"
Iulie...luna calda, luna pentru odihna... Dar ... Drumul ne cheama iar si dorinta de a merge departe iarasi nu ne da pace. Demult vorbeam cu baietii ca ar trebui sa mergem la mare cu bicicletele. S-a tot amanat chestia asta pana la un moment dat am hotarat - plecam pe 11 iulie, plecam in noapte. Doritori s-au gasit repede, insa pana la ziua finala nu am ramas decat 6. Nu am stabilit cine stie ce detalii - doar unde vom merge si cati banuti sa luam cu noi...Restul... Restul a fost expromt. Deci iata-ne pe 11 iulie in jur de ora 20:00 la statia traditionala - Asachi/Cormushka. In afara de cei implicati direct au mai venit si baietii nostri sa ne ureze drum bun si sa ne petreaca pana la Aeroport.
Ultimele consultari:
Timpul incepe sa se scurga tot mai repede si mai repede. Se intuneca afara, se racoreste... Ultimele poze:
Poze de grup - cu cei ce au venit sa ne ureze drum bun:
In sfarsit de 21:30. Ne pornim. Pana acuma pare a fi un raid pana la portile orasului dupa care va urma un ceai si la culcare... Insa iata ca am trecut de viaduc, trecem de 100 de maruntisuri, de portile orasului si ajungem la Aeroport. Strangeri de maini, urari de bine si iata ca am ramas doar 6. Chiar prima valisoara de dupa Aeroport a hotarat sa ne testeze si ne-a imprastiat niste moluz si pietricele in cale...Intram cu viteza in el, cateva frane bruste, cotim violent...toti vii? Da!!! Mergem mai departe ...
Drumul se asterne cu un sunet placut sub cauciucuri, farurile taie fasii subtiri din intunericul care ne inconjoara... La Sangera ultima ezitare...am luat-o un pic pe alt drum... Nui nimic - gasim repede iesirea de care avem nevoie si incepem sa apasam pedalele - noaptea nu e fara sfarsit - trebuie sa parcurgem cat mai mult pe racoare si intuneric...
Sus, jos, sus, jos. Monoton. Viteza constanta. Trecem prin Chetrosu. Drumul capata o lucire stranie - parca este uns cu ulei. Ce placut . Se poate de accelerat un pic.Tintareni. Albinita. Ruseni. Facem un pic spre dreapta si ocolim Anenii Noi pe centura. ne oprim. Bem apa. Totul e in regula.
Ciobanovca. Incepem sa ne gandim la dealurile promise in zona Causenilor. Troita Noua. Ne alimentam cu apa la o fantana. Racoare, intuneric, traficul neinsemnat. Trecem de Grigorievca. Inainte sunt Causenii.
Causeni. Un oras lung, adormit, nu provoca la inceput nici o emotie. Pe urma va provoca - eu cu Denis am mers la o benzinarie sa luam cate ceva de ale gurii iar pe baieti i-au acostat niste imbecili mari si beti. Nu s-a ajuns la bataie sau ceva de genul dat - dar oricum am hotarat sa facem popas dupa Causeni. Exact dupa oras un deal gustos. L-am ridicat usor (ca si pe cele dinainte si pe cele de dupa - eram inca plini de puteri). Pe creasta dealului ne-am oprit. Am mancat un pic. Am hranit tantarii. Drumul ne cheama iar noatea se scurge nemilos...
Dupa Causeni relieful se aplatizeaza si localitatile se fac rare de tot.Trecem pe langa Popeasca si Ermoclia. Undeva in zona satului Rascaietii Noi incepe a se lumina cerul in partea stanga - vine Sorel.
Oricum, chiar daca e destul de luminos - e totusi racoare si bine de pedalat. Puteri sunt inca destule si alergie inca nu are nimeni :D.
Iata careva imagini:
Mai aveam inca putin pana la Palanca. Hotararea de a trece vama pe la Palanca ne va da pe urma ceva batai de cap si necazuri, insa despre asta un pic mai tarziu.
Trebuie de specificat ca cu putin inainte de vama mister Alexandru a cumparat niste piersici, consumul carora i-a provocat o alergie violenta sub forma de pete destul de ciudate pe corp :D. Noi desigur am fost alaturi de durerea omului si nu ne-am ras deloc de el...Matinca... Sau poate invers...Nu mai tin minte.
Vama am trecut-o usor si fara rand - si dupa o zona de neutra de vre-o 10 km am ajuns in vama Ucrainei - acolo am trecut un pic mai greu dar nu cu mult... Dupa ce am iesit din vama si dupa ce am trecut pe langa o broasca testoasa care trebuia salvata ne-am oprit la cativa kilometri pe malul Nistrului pentru un nou mini picnic. Acolo a fost consumat ultimul TIGER turboreactiv si ne-am pornit la drum.
Trebuie sa specific ca un vames ultrabunlasuflet ne-a recomandat ca dupa localitatea Mayaky sa o luam la dreapta, a zambit si a zis "Вы на ваших велосипедах пробьетесь"... Nu am atras atentie prea mare atunci acestor cuvinte. Dar pe urma mi le-am amintit cand dupa Mayaky am intrat pe o portiune de drum atat de distrusa si de plina de gropi si de pietre si alte feluri de bucurii ca l-am injurat in gand pe vames pana la Ovidiopol :D unde am uitat de el de foame.
Intre timp temperatura crestea, puterile scadeau, entuziasmul a ramas pe malul Nistrului. Urmatoarea oprire am facut-o in localitatea Nadlymans'ke.
Iata in ce stare eram noi acolo:
Caldura se facea simtita tot mai tare. Intelectul dadea rateuri. Nu la toti de fapt - puteti vedea aici care 5 lucruri superimportante le-a numit domnul Dionisie :
Dupa asta am urcat din nou pe biciclete si au urmat Micolayvka si Kalahlya unde o doamna foarte buna ne-a servit cu apa rece. Tin sa va informez ca in Ucraina (pe unde am fost noi cel putin) e problema cu fantanile si cu apa in genere. Daca vrei sa bei - bate la poart si cere - altfel nu gasesti fantani sau izvoare.
Urmatoarea localitate a fost Ovidiopolul, un fel de orasel urat care ne-a intalnit cu arsita, hotdoguri cu lavas, cu inghetata si cu soferi diciplinati la culme. Abia acolo ne-a ajuns oboseala adevarata. Aveam inca putin pana la destinatie dar picioarele de dadeau cu greu convinse sa apese pedalele. (Cu atat mai mult ca eu racisem un genunchi noaptea si ultimii 30 de kilometri i-am parcurs scrasnind din dinti de durere si pedaland doar cu un picior - mersi baietilor ca nu m-au injurat ca mergeam in urma). A urmat localitatea Roksolany dupa care trecand pe langa unul din putinele indicatoare (chiar e o problema cu ele acolo) care ne zicea ca Odesa e la 41 de km am ajuns in sfarsit in Karolino-Bugaz - scopul si tinta calatoriei noastre.
Si dupa vre-o 20 de minute de cautari Andrei a gasit cazarea care ne-a convenit. Si iata-ne in sfarsit ajunsi - cu dushul si marea aproape.
Noi urmam sa facem cate un dush, sa mergem repejor pana la mare si sa DORMIM!!!
Totalul - 215 kilometri, 14 ore pe drum, un milion de snikersuri, treizecidemii de basini de la TIGER, o gramada de-a apa si transpiratie. Noaptebuna lariedere.
P.S. - Multumim tare mult baietilor care ne-au petrecut - Lui Vadim (de fapt la ambii Vadimi :D), Alex, Gicu, Aid, Ilie, Lioha... A contat tare mult atentia voastra.
Va urma....
No comments:
Post a Comment