AM FOST LA ELEFANT SAU MIC DEJUN LA DEAL

Bună să-ți fie ziua dragă cetitoriu. 

    Astăzi povestesc cum am fost la elefant și cum am mâncat la iarbă verde, cum se zice în țara mea ”la prirodă” )). 

    Așa deci - în una din zilele de la începutul primăverii, zile care doar miros a cald, dar de fapt sunt pline de ploi, burezuri, burnițe, ceață, nori aproape de pământ și alte cele chestii gri, pe care le asemeni mai degrabă cu toamna tîrzie decât cu deșteptarea la viață, ei, într-una din acele zile eu îmi plănuisem să dau o tură pe un traseu nu foarte îndepărtat. De dimineață cerul se arăta umflat de nori și se burzuluia cu careva picături spre mine, dar eu i-am arătat limba, am pus huse ”morcojii”de ploaie pe rucsaci și am pornit spre munte deal. 

    Prima porțiune era de asfalt, iar ultima localitate înainte de a începe ascensiunea se numește ... corect - elefant:

     Ați văzut - nu v-am păcălit nici o secundă - totul corespunde cu realitatea. )). Ajuns la începutul drumului forestier, peisajul îmi promitea mare udătură, leorcăială, flioșcăială și alte iale. Dar eu sunt băiet de la țară și de ploaie nu mă tem. Așa că priveliștea de mai jos nu m-a convins să fac cale întoarsă:

    Deci - am urcat în șa și i-am dat bice gaz. Peisajele se schimbă rapid la munte deal - acum este pădure, acum un versant golaș, acuma o curbă, acuma o porțiune dreaptă, acuma nori, acuma cer un pic mai senin. De parcă aș fi fost pe diferite planete la fiecare câțiva kilometri.

Planeta cu câmp

Planeta pe jumătate cu pădure

Planeta cu nor jos

    După vre-o oră și ceva de ars combustibil și de privit de jur-împrejur cu nesaț am ajuns la un loc de cumpănă : cerculețul roșu arată locul exact:

    Ajunsesem pe planeta : ”o limbă de zăpadă barează drumul și o figă ai să treci matale dincolo” ))). 

Cam așa :

Planeta o figă ai să treci

     Dat fiind faptul că panta era destul de abruptă, iar zăpada destul de compactă și nu se tasa sub roți ca să pot face o potecă de trecut am decis să fac cale întoarsă. Era mai cuminte așa. Și mi-am amintit de alte locuri unde am nimerit în fix așa situație: click .

     Oricum , știu și continuarea : la întoarcere am întâlnit un grup de două mașini de teren, cu mulți oameni înăuntru, i-am prevenit de obstacol, iar ei mi-au zis că au lopeți )). Și de jos i-am urmărit - într-adevăr - douăzeci de minute de lucru cu lopețile și și-au croit drum pe acolo. Așa că pentru viitor o să am lopată la mine )). Dar de data asta am făcut o ”sînepoză” aka selfie cu oleacă de supărare și am luat-o spre înapoi.

    Înapoiul se vedea la fel de înnorat și plin de sentimentul cela de toamnă.

    

    Mai departe ca de obicei - drumul e drum, călătoria e călătorie dar stomăcelul își cere dreptul așa că am ochit o poieniță la o margine de pădure de brazi și am făcut popas. Popas cu mâncare haiducească ))). Cu gust de ou prăjit și cu miros de brad - a fost balsam pe inima me` ))! 

     Ei dar tot ce-i bun se termină odată și odată, desigur ca să facă loc la alt bun, da mai încolo ))). Așa că plin de puteri am condus spre elefant, am făcut poză și cu ieșirea din Slon și am luat-o pe asfaltul plictisitor spre înapoi de unde plecasem...

    Un rezumat la tot ce am povestit mai sus puteți vedea în kinoul de mai jos dacă aveți timp și plășere. Pe iutub să daț laike și șare și tăt tăt tăt ))).

    Iar eu vă mulțumesc pentru timpul vostru și vă urez un mare și bolfos - laridere!