VÎRFUL CIUCAȘ. SORIȘEL, MUNȚÎȘOR, PĂSUȘORI, CULIOȘELE

   Așa cum vă spuneam, Duminică dimineața pe la opt era răcoare la munte. Și rouă. Chiar nu am mai văzut rouă adevărată demult.

Le roua

   Frumos. Pentru acea zi urma un trekking nu prea dificil pâna la vârful Ciucaș. Sursele de pe net indică un traseul de opt ore dus/întors traseul fiid : Pasul Bratocea - Culmea Bratocea - Varful Ciucaș și fix așă îmapoi.

    Deci - plecăm de la pasul Bratocea.

   Prima parte este super lejeră - un drum de pădure, care apoi urcă ușor în serpentine până la releul de televiziune.

    După care...se începe distracția. Traseul este marcat așa:

   Dar este o mare diferență dacă îl începi la 50 de metri înainte de releu și dacă îl începi chiar de lângă releu. Traseul de lângă releu este o pantă cu gradient destul de calm, iar cel pe care l-am ales nu era așa - era un 45 de grade și mai mult, plin de rădăcini și de alte ”bucurii”, porțiune care mi-a scos frumușel un litru de apă din organism ))). Oricum asta este cea mai grea etapă, și nu durează mult - 10-15 minute și se ajunge la poteca frumoasă care te poartă prin munții Ciucaș și te lasă cu inima zâmbind de frumusețea peisajelor.

Și chiar dacă ai capul plecat - tot numa` frumos vezi:

  Frumos, și foarte des gustos:

  Muulte afine și zmeură. Zmeură nu multă )).

 Ușor ușor pașii se adună și iată că am ajuns pe lângă masivele stânci, care au și denumiri. Una din ele - Goliath. Ce ziceți - seamănă?

Click că se mărește

 Și de aicea mai este puțin, ultimul efort spre ”acolo sus” care pe poză este acolo sus în stânga.

Acolo sus în stânga

În două ore și jumătate am ajuns.

             

  Sus - foaaarte frumos - se vedea Brașovul în depărtare, se vedeau munții de pe partea  SinaiaAzuga, se vedea Întorsătura Buzăului, ce mai - se veadea taare frumos. Și mult.

    Da. Apoi după patruzeci de minute de sandvișuială, băut de apă și măi măi măi în toate părțile a venit vremea de cale`ntoarsă.

   A fost foarte frumos și la întoarcere, vezi aceleași peisaje dar din altă perpectivă. SuPerB!

   Ca de obicei fără un PîSî mai trist nu se poate. Unii turiști (deși credeam că cei ce merg pe munte nu fac așa) și localnicii care adună afine lasă foarte multe ”urme de civilizație” .

La întoarcere am adunat un pic de plastic și i-am înjurat pe cei ce l-o fi lăsat acolo. Și le-am zis și blesteme. Dacă vedeți vre-o unu cu fața din pahare de plastic și pachete goale de țigări care-i ies din c*r - să știți - e blestemul de la mine.

   La întoarcere bilanțul a fost unul îmbucurător - 6 ore în loc de opt cu tot cu popas, o grămadă mare de pași și dispoziția superbă. Deci - mast du și mast ripit!

    P.S. Lisapete am văzut. Două - unul urca pe munte și unul cobora pe un downhill, da fără protecție așa că : meh...

   P.P.S. Costin și Alexandra - cei mai deciși și buni parteneri de trekking - au urcat necătând la încălțările noi care le-au rănit picioarele.