OSUTĂPAISPRIȘI

Osutăpaispriși. Nu e mult. Nici puțin. Numai bine pentru niște vikinji. Să vă zic cum a fost. Deci...

Intr-o zi Denis îmi zice că ar fi lol daca am merge pana la Ciuciuleni și înapoi - încolo pe offroad și înapoi pe soseaua M1 sau cum îi mai zice șoseaua Leușeni. Nu că ar fi avut ceva treaba acolo, da ca o simpla promenadă )). Eu am zis ca e lol. Așa au zis și Leoha, Alexandru, Vadim și Max (eu am aflat abia in ziua X că el tot a zis lol)))) Andrei (aka SoulFly) no zîs nika și nici nu a fost. În fine stabilit unde ne ducem (Denis ne-a promis mult fun j drumuri ideale))), stabilit pe unde venim, deci - într-o dimineață frumoasa ne-am pornit. De unde? Ca de obicei de la Osache ))) Acolo am venit eu , Denis și Vadim. Cu restul mușchetarilor trebuia să ne întâlnim la Buiucani. Așa am și făcut, ne-am întâlnit, am discutat un pic traseul și ne-am pornit.

Iată cîteva statistici seci despre localitatea țintă. Apasăl .

Primul popas l-am facut la Suruceni. Voila:

 Acolo pe planul doi se vede ceva roșu - aceea este partea dorsală a lui mistir BFG )).

 La Suruceni Sașa apare numai în Ochelarul stîng a lui post. Ei ș iajunge )) Da ce nu?

 Peste 20 de minute pe Max îl aștepta o cumpănă, da aici e înca fericit.

Totul bine pînă aici, și dat fiind faptul că ne încadram perfect în timp am hotărît să vizităm mănăstirea Condrița, că tot ne era în drum.

Și iată la valea ce duce la mănăstire, Max fiind încrezut că Corratec-ul său |двухподвес неебически крутая кйне| îl va duce și pe pietriș ca pe asfalt, își ia o viteză bunișoară, ne întrece pe toți și falnic se înșiră pe pietriș la 40 de metri mai departe. Motivul nu contează, contează altceva - stimați bicicliști (și motocicliști și automobiliști etc) pietrișul este fooooarte periculos și nesigur așa ca fiți prudenți și atenți la 120%.  Bine că s-a ales doar cu ceva zgârîeturi și hainele prăfuite. Putea să de termine mult, da mult mult mai rău.

 Jertva )))

: Iaca eu vîjjj, da mașina bibi, j eu fooot da pietrișul zgîrrr... Cam așa ceva...

 Și deisgur Lioha compatimitor - poati săț dau oleacă de apă?:

După cîteva minute în care a fost acordat primul ajutor (a fost nevoie de tot în afară de respitație artificială))) am coborît pîna în vale și iată-ne la poarta mănăstirii.

După ce am făcut câteva lookuri și am văzut tot ce se putea, Alexandru fiind în formă deplină ne-a întrebat tacticos dacă într-adevăr suntem la mănăstirea Hîncu... )))) Să mai comentez? )))


Drumul înapoi pînă la asfalt a fost destul de anevoios, ne-a încălzit însă afirmația lui Denis "aista deal îi kuinea pe lîngă ce vom avea mai încolo" )) și fiind convinși ca pericolele și greutățile abia vin am hotărît sa ne hidratăm imediat ca mai încolo cine știe...

 Tare dulce mai era harboozu...

După imrovizația pe tema mîncatului de harbuji am cotit-o la stînga ca să nimerim direct în pădure și sa fim conduși cu încredere de Susanin   Denis care a zis de vre-o cîteva zeci de ori "mătincă pe aici...oare nu... )))"

Scopul era să ajungem la Ulmu. Pînă la urmă am părăsit pădurea,(care a propos este minunată și de biciclit prin ea este la fel de minunat ) și am nimerit pe un drum nisipo/luto/colbo/lolos care ne-a dus la o vale fontastegă. Nu serios, foarte lol valea, pietriș, case, garduri, oameni, nive, unghi mare de coborîre și viteză bună... Nu știam atunci că o să mergem la una și mai mare...

 Ei și iată-ne în Ulmu, apoi Horodca, apoi Horodca Number Two și iată se începe și dealul promis de Denis... Înainte de el facem look-uri desigur :

Și iată s-a început dealul...Minunat ca unghi de ridicare, minunat ca suprafață - numai drum de țară+praf+nisip (unde monsieur Lapin a reușit să cadă un pic pe loc drept))), minunat ca posibilitate de furat gustat poamă necoaptă, minunată și panorama ce ți se deschide de pe vîrful său...

 Eu cu Lioha nu am intrat in vie. Iaka.

 Panorama...

 D-nul  Alexei nici nu a dorit să vină la fotografiat până pe vârf, mulțumindu-se să-l înjure în gând pe Denis și pe noi toți ca nu i-am dat pace să-și petreaca weekendul în liniște ))))

Iată vederea completă care se deschide de pe coama dealului...

De cealaltă parte a acestui monstru de argilă ne aștepta Dragușeniul. Și tocmai cînd credeam că am scapat de ce e mai rău am dat de DEALUL care duce din Drăgușeni spre șoseaua de asfalt... Mamă ce năpăstuiți sunt oamenii de acolo...Noi am urcat o data acolo și ne-a ajuns pe mult timp darămite cei ce trăiesc acolo...Ofof... Și ca să nu uit - slăvită fie viteza 1-3 că tare din multe necazuri ne-a scos ))...

Ei dar totul în universul nostru bazat pe spațiu/timp are spre bucuria noastră (în afara unui singur caz care se petrece spre regretul nostru, dar dăl în măsa pe acela că sper că e departe încă) început și desiiiiigur sfîrșit. Apoi urmează valea spre Ciuciuleni, iarăși un coborîș violent acoperit cu pietriș... Să vrei să te oprești ca nu poți )))). Ajunși la sfîrșitul său am luat cîte ceva de-ale gurii. Alex mi-a făcut și un look cu ocazia asta:

Apoi am mers la Catea... Mmmm... Mult de explicat - în două cuvinte pot zice că ea s-a ales cu un SO nou noutz și cu 6 bicicliști flămînzi în ogradă, iar noi...Iar noi ne-am ales cu o gazdă minunată care ne-a primit tare bine și ne-a hranit tare bine... nu vă spun cu ce însă și acuma imi lasă gura apă când mă gîndesc la ardeii ceia umpluti și la sarmaluțele celea ...adică... stai că nu vă mai zic nimic, altfel se aduna o mie de oameni cînd mergem data viitoare acolo :D Mari mulțumiri, Catea sărutăm mîinile și merci enorm pentru tot!!!

După prînzul copios urma drumul înapoi... Partea ușoară a lui pentru că urma să mergem doar pe asfalt... Până la el însă am mai mers ceva vreme pe drum de țară...cam așa :

 La cîțiva kilometri era și mănastirea Hîncu , însă timpul deja era împotriva noastră...

*le altă panoramă:

Apoi a urmat asfaltul și citez "numa vo două dealuri restu tăt vale" ))...

 Lioha - acasă ...mmm...mîncare, somn...hai mai repejor )))

 trollface? не, не слышал...

Kilometru după kilometru... Minută după minută...Monotonia asfaltului... Soarele încetișor dispare după orizont...

La un moment dat pe mine мо штырнит ла педалат am accelerat un pic și am căpătat un avans de vre-o 15 minute, minute pe care le-am petrecut culcat pe o bancă la izvorul de la Suruceni, răstimp în care s-au apropiat 2 polițiști să se intereseze daq nu sunt beat )) și un localnic să mă întrebe nuștiu ce.
Apoi au ajuns și băieții.

 Na**i asta încolo ))

 Ultimele fărîmituri de mancare au fost consumate. Mistir Vadim însă a mai savurat o bucată de...ăăăăă... mătincă Snickers...da nus sigur ))

După asta ne-am despărțit de Alex și Max care au mers pe alt drum la Chișinău. Noi am ajuns în scurt timp în capitalko. Cu Denis am avut încă curaj și putere sa ajungem la Osache sa bem cate un ceutz cald și gata... Și gata și merci la toți pentru companie, glume și susținere, lui Denis pentru inițiativă și Ecaterinei pentru tot )). S nu uit și lui Alex merci pentru că a gasit timp j răbdare să ne facă look-uri la toți.

Ce să vă zic... Osutăpaispriși e tare bun, da bun nu glumă...Laridere!

Pî.Sî. Da și, așeia care stăte unde era j unde eram șî noi nu era mănăstirea Hîncu?))
Pî.Pî.Sî. - Comentaț șî din barbă nu daț )))