500 m ÎN ADÂNC

În jur de ora 8:00 dimineața îmi sună Denis :
- Afară plouă mărunțel, mai mergem?
-  Pân la Osache șap mai vedem... Mkay?
- Mkay...

A avut loc discuția asta Duminică, 11.12.11, când trebuia să aibă loc ride-ul la mina părăsită de la Goian. Afară era gri. Adică chiar totul era gri - cerul, casele, asfaltul, burezul și chiar fesul lui BFG ))). Oricum am zis să mergem la Asachi s vedem cum evoluează timpul și cine se aduna... A evoluat spre bine și s-au adunat neașteptat de mulți..vikingi)) care nu s-au temut de ploaie. Mai exact 12... Toți bravi și doriți de aventură... Ca de obicei la Asachi look-urile de rigoare (a propos - data asta au fost destule keno/foto aparate - merci băieți) :

Look-urile făcute, ceaiurile băute (AI a băut cel mai mult ceai - mult ca volum și mult ca expresie temporară lol), bicicletele încălecate și la drum, chit că timpul se îmbunătățea văzând cu ochii și toți 10 voiam să ajungem mai repede la destinație. 10 o să ziceți, da de ce nu 12? Păi momentul e că воин ночи Lioha și cu Ovidiu au mers în stealth mode pe alt drum și ne-am întâlnit cu ei deja la PanCom. Dar asta mai târziu, până atunci am primit primul semn divin despre cu va fi ziua - la nici trei kilometri parcurși - prima roată spartă - Max a fost prima jertvă. Apoi pe parcursul zilei au mai fost o mulțime de roți sparte așa că afirm cu încredere - a fost ziua roților sparte. Bine însă că nu s-a supărat nimeni ba chiar dimpotrivă - vă aduceți aminte cât entuziasm și voie bună a adus roata spartă a lui AI (Alexandru Iepuraș) de la alimentara din Goian? )))

Prima roată spartă

Apoi a urmat summit-ul cu Lioha&Ovidiu și un sprint vesel până la ieșirea din oraș. Apoi desigur tradiționalul look de wălkam offroad:

Drumul se lua un pic de roți dar nu grav așa că într-un ritm bunișor am ajuns în Stăuceni, apoi pe asfalt repejor am și ajuns la Goian, am trecut de el și imediat am ajuns să parcurgem ultimele sute de metri până la ținta minicălătoriei noastre. Desigur că ele au fost și cele mai...neușoare, pentru că tot drumul era "minat" de balegi și băleguțe de diferite forme și mărimi la fel și cu grade diferite de prospețime ))), apoi pămîntul/pietrișul era umed, aproape glod și iarba era lunecoasă...Dar - per aspera ad mina de la Goian - am ajuns. primul lucru pe care l-am făcut a fost să ... face look-uri? NU. Prumul lucru pe care l-am făcut - am marcat teritoriul de jur împrejur)))

Ei dar asta e - treabă bărbătească, ce să-i faci ))).
Intrarea în mină:

Încă câteva minute și toți sunt gata - intrăm. Pe jos? Nici vorbă - tunelul are secțiunea undeva de 10 metri pe 3 metri așa că nu e problemă să intri în el cu camionul, dar cu bicicletele cu atât mai mult. Mina ne-a întâlnit cu pereți sculptați cu forme stricte, galerii semiastupate, cotituri și cu praf... Un praf care dădea o atmosferă de thriller ))) Cam așa :

Vă asigur că deși pare simplu, nu ați dori să mergeți pe acolo de unul singur, atmosfera e apăsătoare spre deosebire de peșteră. Sistemul de galerii este ordonat strict - totul paralel și perpendicular - nu ai cum să te rătăcești, oricum însă -  prea plăcut nu e ))).

În fine, am pedalat minute bune până am ajuns la un dead end - mai departe numai pe jos, și capătul era aproape. (deși hai să fim sinceri - nu a mers nimeni să vada dacă într-adevăr era capătul acolo - cel mai departe s-a tîrît Andrei, însă el nu era sigur dacă ceea ce se vedea mai departe era capătul sau doar un colț după care tunelul continua așa că - bănuiesc că are rost să mai mergem cîndva pe acolo).

Pervăd că o să apară la mai toți o întrebare așa că răspund de la început - da, мужыший din THRON erau cu noi ))) .

Înapoi am mers pe jos ca să reușim să vedem mai multe, ba am făcut și mini expediții în galeriile laterale despărțindu-ne în câteva grupuri mai mici. E o senzație deosebită.Mai ales după ce stingi toate luminile ))). După asta am mers mai departe pâna la acest indicator :

Încă 150 de metri și ne-am pomenit sub cerul uimitor de albastru și sub razele călduțe a lui sorel care hotârîse să își facă apariția. Cam așa :

Subiectiv ne-am adâncit în coasta dealului cu vre-o 500 de metri. Posibil un pic mai mult / un pic mai puțin, însă credeți-mă că e destul de adînc! Parcă toți au rămas mulțumiți de ceea ce au văzut și nu a părut rău nimănui că a înfruntat gloadele și burezul și distanța și balegile pînă acolo ))).  Apoi a urmat a doua parte a trip-ului, una mai mult de cercetare și aflare a destinațiilor posibile pentru ride-urile ce vor urma... Dar despre asta voi scrie altă dată.

Mulțumesc băeților care ni s-au alăturat - Vladimir, Hudojnik, WarWar-26. Bucuroși să vedem și pe Vlad și Max care au apărut după o pauză lungă. Și desigur plăcut să pedalezi ca în familie alături de Lioha, Alex, Denis, Andrei, Vadim, Ovidiu... Cînd sunt mulți tot e mai interesant )). 

Iată traseul . Merci lui  WarWar-26 pentru el.


Ca epilog vreau să vă zic că a fost bine. Ba chiar foarte bine și vă îndemn să vă alăturați data viitoare..


Laridere!


P.S. - Așa și nu am înțeles de ce Lioha era roșu la față? ))))
P.P.S. - AI a fost într-o formă de zile mari (ș geninchiul lui tot, ș roata tot ș Andrușa care lo trollit până la oase tot)))).
P.P.S.S. - Comentaț ș din mandibulă nu daț )))