RIDE DE TOAMNĂ

     Ne tot chinuiam de vre-o câteva săptămîni să ajungem la Goian, și tot nu reușeam. Ba am încercat așa, ba altfel și oricum nu am ajuns la excavația pe care am găsit-o astă vară. Și totuși a venit și ziua când avea să se întâmple )). Dar să nu merg prea departe, vreau întâi să menționez câteva lucruri triste care ni s-au întamplat înainte de ride... Așadar : AI nu a mers cu noi... A motivat că îl doare genunchiul, că nuștiuce. De fapt motivul adevărat este că s-a deschis sezonul de vânătoare și el săracul se păzește. Noi îl înțelegem și sântem alături de el precum el este alături de noi tot timpul. Acolo unde noi stăm. Da. O să vedeți mai jos că e adevărat. Apoi alt necaz - Lioha a trecut pe ninja stealth mode, adică se uită la anunțurile de ride, le analizează și se îndepărtează înapoi în umbră tăcut și periculos ca de obicei... Păcat )) ... Și în sfîrșit ultimul necaz - nu am avut cu noi aparat foto (chestia e ca în aparatele noastre foto a zdohnit păsărica așa că ele nu fac fotografii) așa că poze vor fi puține. (Vikinjii când se duc la ride fără aparat foto vin cu poze puține da când se duc cu aparat foto vin cu poze multe))). Deci - cum a fost.

     A câta oară un ride anunțat de cu vreme nu adună prea mulți doritori, bănuiesc că piplu s-a făcut leneș și puturos și poate numai să hămăie pe forum despre lisapetele de pe tritifeatki a avut altceva de făcut, mult mai vajnic și important Duminica )). Deci ora nouă și treizecișidouă de minute. Asachi. Eu, Denis, Andrei, Sergiu aka NES și Vadim (aș) aka i_l0ve_TcK. Bem câte un ceai. Mâncăm câte o napolitană. Urcăm pe biciclete și pornim. Destul de banală călătoria până la Goian. Rapid, cu doar o scurtă oprire ajungem acolo și imediat începem să experimentăm cu drumurile, deoarece traseul a fost clar doar până acolo, mai departe improvizații ))).

     Chiar de la început am intrat în niște buruiene de mai mare dragul, spini și mărăcini )). Apoi am trecut ICHEL - ul pe un copac răsturnat )) și am intrat direct pe un câmp arat. Această plăcere a durat nu mai puțin de o sută de metri. Până am dat de doi localnici pe care i-am întrebat drumul până la locația ce ne interesa - o excavație ce se vedea în coasta dealului. Știți ce ne-au zis? Mergeți la dreapta și îți găsi voi cumva drumul))). Așa a și fost. Al nostru falnic scout Andrei a găsit un lolodrum ce ducea la un lolodeal (cu panta de nu mai puțin de 30°). Cu serpantine. Și cu pietriș mărunt. O plăcere da nu deal. Iată cum arăta:

    Ajunși sus, cine credeți că ne aștepta acolo laikăbos(like a boss în americănește)? Drept. El. Almigty. Ză almigty. Mai pe scurt - vedeți și singuri:

Like a boss

     Și noi pe acolo:

    Dat fiind faptul că eram tocmai 5 susanini nu am ajuns unde trebuia )). Sau unde trebuia da altfel. Da. Știți voi. Nici nu mirosea a intrare în cariera de blocuri de calcar. Aveam de ales între a ne întoarce înapoi sau a merge pe coasta dealului pe de-a dreptul. Ghiciți ce au ales vikinjii? Drept. Adică drept înainte. Adică nu chiar drept și nu chiar înainte dar oricum pe de-a dreptul. Gata pun o poză că mă încurc de tot. Cam așa :

     

     Pare ușurel? Păi bine că nu e. O să mergeți o dată cu noi și o să vă convingeți. Oricum după câteva minute: voila - intrarea. Desigur și look-urile de rigoare:

  

     Și acum desigur cireașa de pe tort. Adică tribute to AI pe care noi nu l-am uitat și ca să-i demonstrăm asta i-am înveșnicit numele în piatră. Sau pe piatră. Oricum nu asta e important. Important e că vor trece sute de mii de ani, vor cădea mii de meteoriți/asteroizi pe pământ, se vor schimba ere glaciare iar numele său va dăinui peste toate acestea - falnic și impetuos.

    

 

Trollface plus trollface

D-NUL BFG călarește un cal imaginar.

     Alehandro - ți-a plăcut? Da numa zi drept, nu spune minciuni! )))

La ieșirea di această peșteră artificială se deschide o priveliște deosebită.

Apoi am căutat un drum pentru a coborî. Zero succes fraților. O cărărușă abia vizibilă ne-a servit drept haiuăi (HIGHWAY). Cam așa:

Într-un final am fost jos. Am luat-o vioi spre altă locație. Cum altfel  - ne aștepta doar mini peștera la care voiam să ajungem, cea pe care am gasit-o la acest ride. A fost un amalgam de cotituri, suceli, învârteli, pedalat înainte și înapoi până am dat de drumul de care aveam nevoie. Traselul s-a primit intr-adevăr cam încurcat. )) Cert e că am găsit ce căutam ba chiar mai mult. Aici însă mă opresc. Pot să vă zic doar că am găsit și tema și destinația și scopul următorului ride )). Cine va merge data viitoare va vedea lucruri interesante. Artificiale dar interesante.

     Apres ca, a urmat drumul acasă (marcat de faptul că cineva avea o păpușă voodoo a roții din urmă a lui NES și din când în când(mai exact de două ori la rând cu intervale extrem de mici))) infigea cîte un ac/sticlă/andstaf în ea). Iarăși am pedalat destul de rapid. Ajunși la fostul post de poliție *le eu cu *le mister BFG am tras câte un look acolo. Ochelarii Ray Ban îi uitasem acasă, așa că ne scuzaț pentru look-urile neglamurne )).

*le eu și o bucată de Vadim

*le BFG și altă bucată de Vadim ))

  După asta am ajuns foarte repede și la Chișinău. Se terminase încă un ride boonișor. A fost bine. tare bine. Țin să mai menționez un lucru - e iarnă tomnatică. Sau toamnă iernatică. Nu știu exact. Ce știu însă e că natura oferă încă peisaje minunate, culori deosebite (cam morbide dar oricum impresionante), ceață, miros de frunze moarte și alte minuni...E ceva deosebit. Vreți să vedeți cum era? Poftim (țineți cont însă că poza dă doar cinci procente din ce era acolo, restul trebuie să îl simți singur) :

     Cam atât de data asta. Merci lui Denis si Sergiu pentru poze. Merci tuturor pentru ride. Data viitoare mergem mai la adânc. Laridere!

P.S. Comentaț șî din barbă nu daț. 

P.P.S. Da serios acuma - mai scriț cîte un coment, nu vă rușinați ))

P.P.S.S. Cine comentează îi dau un "pirajok" data viitoare ))