IAR NU

 

 10 iunie 2012... De data asta competiția avea să aibă loc în parcul Valea Morilor. De dimineață ziua se anunța toridă. Dispoziția era pe măsură - o moleșeală și o stare așa ciudată de "nu am chef azi"... Dar oricum pofta de competiție a prevalat si iatămă-s cu o oră înainte de termen la locul startului. Am dat o mână de ajutor organizatorilor la asamblat un cort, la nu știu ce, la nu știu unde... Apoi au început a apărea toți cunoscuții - parcul încet încet de umplea de bicicliști...Am fost bucuros să văd și echipa din Cojușna - păcat că lanțul nu a ținut cu ei, sincer...

   Încet încet a venit și timpul înregistrării și am fost destul de norocos ca să iau același număr 220 ca și la etapa trecută. Aici însă s-a și oprit norocul meu ))). Dar să vă povestesc un piculeț cum a fost...
Și-au făcut turele copii și iată cicliștii de la categoria Amatori s-au aliniat/îmbulzit/îngrămădit la START ))

    Din cauza temperaturii și a moleșelii mele am decis sa nu mă rup înainte cu primii ci să adoptez o strategie de - mai încetișor da mai sigur (стратег хренов). Deci foarte atent la "отмашка" lui Igor Gore (Master) m-am pornit alene fiind pe la sfârșitul grupului și pedalând doar cât să nu ramân ultimul...

 

    Foarte curând temperatura corpului a atins valori comparabile cu temperaturile din giganții roșii iar transpirația curgea de pe nasul meu ca de pe o Niagară în miniatură... Prin gura căscată asemeni unui pește nu reușeam să trag decât mici înghițituri de aer fierbinte... Tot corpul îmi cerea îndurare, voia cu orice preț să capete indulgență și să fie abolit de acest chin...iară m-au luat metaforele pe dinainte )) - mai laconic - era nu chiar ușor de pedalat pe căldura ceea :D deloc ușor...

 

    Rezultatele strategiei mele au început a se vedea pe la mijlocul primului cerc - când au început urcușurile mai vesele am început a depăși și eu câte unul, câte doi... La al doilea cerc deja depășisem mai bine de 15 concurenți și tot atunci mi-am dat seama de greșeala de la start - cei ce plecaseră înainte erau cam prea înainte iar șansele de ai ajunge scădeau cu fiecare delușor, cu fiecare grad de căldură, cu fiecare gât de aer fierbinte... Oricum însă pedalam insistent - scopul devenise să ajung la finiș, măcar atât...
    La ultimul, al patrulea cerc am mai întrecut câțiva concurenți și iată că aud un glas cunoscut în spate - era Dima care mă depășise la etapa precedentă... O vorbă, două...O glumă, o nu știu ce și iată că începe ultimul și cel mai lung deal înainte de finiș.

     Dima de pune frumușel pe roata mea spate și stă cuminte acolo...

   Și tot stă acolo...

 

   Și tot se ține de roata mea din spate până aproape de vârful dealului apoi îmi face cel mai vechi truc din ciclism - mă depășește și iarăși mă mir cât de bine e să fii cel dus și nu cel ce duce :) ... Ultimii 10 metri de deal i-am urcat cam demoralizat dar totodată și fericit că e aproape sfârșitul cursei... Urmează un coborâș rapid apoi o serpentină si iată finșul...Ura!!! Strâng mainile băieților, toți zâmbesc osteniți dar plini de bucurie că au rezistat, au ajuns la finiș cu toate că a fost tare, tare tare tare cald... Îl felicit pe D-nul Kalașnikov pentru stratagemă ))), îi mulțumesc lui Vadim că m-a stropit cu apă când aveam nevoie...

   Merg după aia la izvor, la Tamara să beau apă și să iau un pic ca să ofer de băut/stropit participanților de la Elită/35+ care începuseră între timp cursa lor...

    Iată și căluțul meu, stă obosit lângă izvor...

     Apoi a urmat o oră de stropit, urmărit cursa, ș.a.m.d. Apoi am mers la locul unde avea să aibă loc premierea, deși mi s-a spus că nici măcar în 10 nu am intrat...Acolo la taifas cu băieții au mai trecut vre-o 20 de minute...

    Toți cu impresiile lor, cu câte ceva de povestit...

    A urmat premierea - fără surprize prea mari...Apoi am mers acolo unde puteam să fac un duș și să ofer corpului un pic de repaos în condiții de aproape comoditate ))...

    Rezultatele pe care le-am aflat mai târziu spun că am ajuns al 9-lea, fapt care mi-a mai consolat un pic orgoliul ))... Oricum am tras și concluziile de rigoare. Da. ))

   Iată cam ce am vrut să vă povestesc data asta. Mulțumesc pentru timpul pe care mi l-ați acordat!!!

P.S. - Oricum se merită de participat, necătănd la faptul că bicicleta se strică și alte minusuri - atmosfera și plăcerea competiției sunt priceles!))
P.P.S. - Dacă nu vreț - nu comentaț, că nu vă pune nime :P