FOSSA - FROM THE INSIDE

    Bine v-am regăsit dragi cetitori. Istorioara literofotograficovideoasă de azi va fi dedicată unei localități despre care am mai pomenit de atîtea ori pe aicea - Fossa. Nu că ar fi prea dragă inimii mele sau că ar avea ceva foarte foarte special - este o localitate quasi-părăsită după evenimentele triste din 2009, însă se afla nu departe de locul unde trăiam și de aceea făceam des escapade pînă acolo...
    Azi veți vedea poze de acolo, cu un pic de comentarii și cu un mini video - deci voila - un sătuc italian aproape nelocuit...de 4 ani deja...
    Îmi place să intru în el pe străduțele întortocheate și destul de înclinate, vedeți și voi cum :

    

     În multe locuri sunt montate ”proptele” și suporturi pentru pereți de iferite tipuri și dimensiuni - semn că clădirile sunt avariate destul de grav:

 
  Dar în mare parte sătucul dă o impresie idilică de liniște și pace, străduțele sunt curate, clădirile numără netulburate veacurile ce trec pe lîngă ele și doar absența în totalitate a oamenilor îți dă o senzație ciudată și pricepi cum e să te afli într-o localitate fantomă...

Planta îngijită mi-a spus clar că mai este vizitată uneori de stapîna (stăpînul) căreia îi este dragă...

    În afară de plantă am mai găsit un loc unde se simțea prezența oamenilor...indirect însă totuși - e vorba de piața din centrul sătucului:

   ... cu toate că locurile pentru copii îți dau fiori în acest loc, există totuși cineva care le folosește:

   ... și de acel cineva au grijă oamenii - în farfurioare erau resturi de mîncare și apă pentru pisici...

    Apoi am mai făcut o tură pe ici colo:

     Inscripția de pe ușă îi roagă pe ”stimații hoți” să nu se mai căznească să taie lanțul pentru că locuința deja a fost spartă de 3 ori pînă la ei...tragicomic...

   Cam așa a fost micul, ba chiar minusculul meu ride de data asta. Am mai postat poze din acest mini Pipyat. Am mai vorbit cu voi.

   Mulțumesc pentru timpul vostru.

Laridere.