În dimineața aia picăturile de apă de pe mașină nu m-au pus deloc în gardă. Deși le-am admirat trei secunde. Apoi am început cu urcatul biclei sus la locul ei.
Bicla e sus, iar eu sunt gata de prima explorare a traseelor ciclistice din Romania. Desigur de cele de coborât, că de urcat... de urcat om mai urca, dar mai târziu. Așa dar - prima destinație - cea mai apropiată de mine - Azuga. Pe scurt - telegondolă, două trasee - unul verde și unul albastru. Simple, numai bune de început...
Zis și făcut în 55 de minute ajung la baza telegondolei, unde primesc al doilea semnal de alertă de la vânzătorul de tichete care îmi zise - ”au mai plecat de dimineață un grup și s-au întors cam plini de noroi ”. Afară +32. Noroi. Pfff )))). Desigur că nu-l bag în seamă. Îmi trag ochiul pe chept mă echpiez. Pun cască să fiu mai spărios și urc în gondolă.
 |
| Lisapet curățăl |
Priveliștea - superbă:
De aici - cel mai interesant, ponesc camera și ”am plecatîi”© - trei patru sute de metri până la intrarea în pădure totul a fost relativ ok...Apoi... am înțeles ce era cu stropii de apă. Noaptea plouase și în pădure era noroi. Nu, nu așa - era norooooooiiii! )) Care nu a exitat să-mi sară pe cameră imediat și până jos nu am filmat decât boțul de glod de pe obiectiv ))) Cine dorește - pot să vi-l arăt ))). Ajuns jos am făcut pozele despre after )))
 |
| Lisapet NU curățăl |
Mulțumit dar fără poftă de a mai încerca o dată am pus bicicleta sus și...am plecat.
Laridere tuturor!
Mai ieste jiu cineva pe aici? :))
ReplyDelete