MOGOȘA. DE LA JUMATE

 Maramureșul nu mi-a zis niciodată nimic din punct de vedere ”lisapetistic”. Nu știam că se poate coborî pe undeva. Na, moldovean, ce mai. Dar interneturile știu să schimbe părerile. O căutare ușurică și iată - la Mogoșa se desfășurau cândva etape a campionatului național de downhill. `nteresant, nu? Așa a zis și miself. Deci cu ocazia altei ocazii, m-am nimerit pe acolo pe aproape și într-o dimineață cu ceață frumoasă și mic dejun gustos, am urcat lisapetul acolo unde călătorește el de obicei și am plecat spre...spre într-acolo, că nu știam exact unde și cum - doar direcția și cuvântul interesant - Mogoșa.

La zece minute de la plecare ceața a început să se retragă, bănuiesc că înapoi de unde a venit )))... Oricum era frumos să vezi ...cam așa ca pe poza de mai jos...

Dar kilometrii se fac mai puțini în față și mai mulți în spate, și iată că peste o sută și ceva de minute am ajuns la...pensiunea Mogoșa.

Pare corect, nu? Etapa se făcea la Mogoșa, eu sunt la Mogoșa, văd telescaunul în stânga, lacul în față. Totul pare corect. Dar...

Dar telescaunul nu merge pentru turiști, cică nu au licență, cei de pe acolo îmi zic că se poate ajunge doar până la cota 1000 pe un drum forestier. Hmm... Hmm...Ce să facem - Costin zice că mergem pân` acolo apoi coboară el cu mașina. Ok. Plecăm.

Se urcă cam..interesant. Sus se vede așa :

  Pare că mai este un pic ,dar...nu este așa ))). 5 minute de urcat pe jos mă aduc rapid la decizia ”nuevona*uipațanî” )), și decid să cobor de acolo de unde eram. Chiar de acolo. De unde. Da.



Am coborât pe coclauri. Aiurea. Am ajuns jos nu prea mulțumit. Când să plecăm spre casă Costin vede un indicator spre ”Telescaun Șuior”. Ne ducem acolo - telescaun funcțional până la cota 1000. Frumos. Degeaba - că era prea târziu în ziua aia. În gândul meu vibrau cuvintele ”poate în altă zi”... Eram necăjit...

”Poate în altă zi” a venit peste două zile )). Drumul spre ”acolo” a fost la fel, unica diferență fiind că am ajuns la telescaunul funcțional de la Șuior, și cu o seară înainte ”iutubele” mi-a arătat unde am greșit traseul prima dată...Așa deci - casca și lisapetul on, șî pașoool...

  Ce moacă fericită poate avea omul când urcă cu telescaunul )))

Și a fost cam ca pe filmulețul de mai jos:

Păcat că am avut timp doar pentru o coborâre dar a meritat sută la sută. Și mai păcat că nu funcționa telescaunul până pe vârf. Dar în rest - o experiență superbă. 

 Acestea fiind scrise vă urez un mare laridere!