Cred că era sfârșitul anilor optzeci când eu, Denis, Siriojca și Lilian Morari aveam mai mereu vara treabă pe la iaz la „Piloramă„ . Și chiar atunci în zilele celea călduroase de vară, la vârsta când copacii earu mari și se purta umblatul cu puțele prin țărnă am văzut prima dată niște avioane. Erau MIG-uri de la o bază militară din apropiere. Manevre, gălăgie, viteză... de atunci mi-a rămas undeva în gând un mare - ”vreau și eu”. Și mai departe... povestea clasică - anii trec, te ocupi cu câte și mai câte, multe lucruri ”importante” și numai gândișorul cela cu ”vreau și eu” este ascuns undeva departe, pe ultimul raft, pentru că, de, sunt mofturi de copii nu altceva...
Însă ca să vezi, Universul, providența, și alte zeci de entități cu puteri decisive în soarta unui om au zis să-mi dea o șansă. Mi-au scos în cale oamenii potriviți, cu suflete potrivite, a pus cap la cap toate celea ca eu să pot scoate visul meu de pe raftul acela prăfuit și să gust din el. Și uite așa mă gărbesc să împart cu voi primele zile de zbor. Zbor la nivel de grădiniță, cu bucile și mutra strânse boț, dar cu un zâmbet enorm în inimă.
Dragi cetitori vă prezint - eu și samaliotul :
Ce urmează voi mai povesti dar la moment asta a fost.
Vă pup pe inimă și cu drag vă urez un mare laridere!
No comments:
Post a Comment