Bună ziua dragă cetitoriule. Când se petreceau pedalările și alte cele din acest post nici prin gând să-mi treacă că va fi o vară seacă și stearpă de evenimente pe 2 roți. Și totuși iată că următoarea ieșire a avut loc...după 180 de zile . Cizăz Craist și tăt panteonul zeilor - mare mâhnire. Dar...dar nu despre asta este postul dat. El este despre :
Despre ca de obicei - trezirea foarte de dimineață, cîh cîh, of of - și bicicleta e pe mașină, apoi vîj vîj o oră și oprirea de cafea:
Apoi iar vîj vîj o oră, cîh of cîh of (anii își spun cuvântul) și bicileta este jos, apoi telecabina și... și pe urmă orgasm intelectual - dragilor voi știți cum arată pădurea toamna ? Cu toate culorile alea și covorul ”morcojiu” de frunze uscate...
...minune nu alta.
Odihnă pentru ochi și fuflet. Cred că am contemplat mai mult decât am stat pe bicicletă în ziua aia.
Frumos . Satisfăcător. Liniștitor. Tare tare bun.
Nu se putea însă fără un ”dar”. Și iată-l :
Dar sub frunzișoarele frumoase se ascundeau ”chetrișele” la fel de frumoase. De tot felul, mai mici, mai măricele, și toate la fel de alunecoase și păcălicioase. Vii în viteză, parcă sunt frunze dar... nu. Și derapezi cu roata față, și cu roata spate, și cu ambele odată. Și îmi mai vine câte o înjurătură dar nu o rostesc. le înlocuiesc cu refrenul de la Nietzshe на прокат - click aiși.
Chetrișele.
Una peste alta a fost o zi minunată și ...mai aștept 180 să o repet? Cine știe )).
Jos un video despre cum a fsot cam lung și cam plictisitor...dar ce să facem ))
Gata, mă închin și vă urez un mare și sincer Laridere!
da selfic????
ReplyDeletetu matinca ai gasit foto de pe net si ai facut post