DREAMS PE LISAPET: MIC RIDE ÎN TRECUT.

   Timpul. Cel mai puternic element, capabil să distrugă orice în calea sa şi incapabil de a oferi iertare sau un orice tip de indulgenţă...

   Cu o pereche de mii de ani în urmă aici unde mă aflu eu era un imperiu, numit Imperiul Roman, un imperiu puternic, pe atunci arăta ca un colos de neînvins... Oamenii din acel imperiu erau fix ca şi cei de acum - îi interesau în mare parte puterea, banii şi distracţiile (euro/kfartiră/jiguli lada sport plus discoteca/bar/futbol/secasa şi de dorit nanaşul ment )... Of iară deviez de la temă ))) ... Despre imperiu - demult deja nu mai sunt acei oameni, acele orânduiri, acele denumiri însă ecoul lor sub formă de pietre mai poate fi văzut şi astăzi... La un sfârşit de săptămână am zis să merg să gust şi eu cu ochii câteva ceva din acele timpuri demult apuse...

   Deci bicicleta, forţa mea motrice şi tovarăşul meu de călătorie are lanţul uns şi roţile umflate şi furca setată să absoarbă moale orice obstacol mi s-ar ivi în cale. Primii kilometri sunt de încălzire şi pauze nu prea fac, doar la intrarea în L'Aquila o poză de protocol :

şi la ieşire din ea la fel:

Un fel de bunăziualaridere - totul împreună şi totul foarte repede, fără opriri - astăzi am alt scop, altă direcţie... Indicatoarele rutiere îmi confirmă că avansez în direcţia dorită:

    O să fac acum o mică pauză plină de litere ca să vă povestesc un pic despre locul spre care mă îndeptam.
   Amiternum sau Amitern, era un vechi oraș din partea de est a țării sabinilor, care este situat pe râul Aterno în regiunea Abruzzo din Italia modernă , la câţiva kilometri de orașul L'Aquila.   Orașul se afla la intersecția unor drumuri importante: Via Salaria care mergea de la Roma până la Marea Adriatică, precum și Via Nova Claudia. În 293 î.Hr.. Amitern a fost cucerit de legiunile romane conduse de consulul Karviliem Spurrier, și locuitorii săi au fost parţal sacrificaţi, parțial înrobiţi. Oraşul devenise o parte importantă a prefecturii Romane, drept dovadă servesc resturile unui amfiteatru și teatru, obiecte de infrastructură care ne dovedesc că nu era un orăşel de duzină. Amfiteatru este datat cu anul 290 Î.Chr. iar teatrul cu secolul 1 D.Chr.

   Prima vizită urma să o fac teatrului şi indicatoarele îmi ziceau că direcţia era cea bună:

Traversez pe parcurs şi un râuleţ complet uscat:

Încă câţiva kilometri şi voila - văd pe dreapta panourile ce îmi zic că am ajuns la prima destinaţie:

Intru sfios pe teritoriul îngrădit (e îngrădit că se fac încă săpături acolo, şi se mai restaurează câte ceva pe ici colo). Bat la uşa unei căsuţe provizorii de la intrare, că aşa sunt învăţat - să fiu politicos şi îmi deschide o doamnă bine, pe care o întreb dacă pot să vizitez situl arheologic. Ea îmi permite bineînţeles, şi interesată de drapelul de pe ghidonul bicicletei mele mă mai întreabă de unde şi de ce, eu îi mai povestesc de unde şi îi zic de ce, apoi sclipesc uşurel cu cunoştinţele mele sărace în ale dacilor, geţilor, romanilor şi istoriei în general la care doamna entuziasmată îmi zice ~~yeah baby, tăik mi nau~~ că e plăcut surprinsă şi dacă o să am întrebări după vizitare să nu ezit să i le adresez. Iată stimaţi concetăţeni şi mezamiz ce putere are politeţea ))). Observ însă că iarăşi am deviat de la subiect şi ca să revenim la el poftim un mic video cu mutra mea nebărberită, ţin să vă previn că bricheta pe care filmez aşa şi nu sa învăţat să o facă fără gălăgie aşa că daţi volumul la minim:

Şi iată şi ceva poze cu artefactele ce erau pe acolo :

Fiecare pietricică era numerotată, ca apoi să fie lesne de găsit locul şi poziţia sa iniţială:

Teatrul în sine are zonele bine vizibile şi se văd fără probleme locurile "stimaţilor privitori" cum obişnuia să zică prietenul meu din copilărie Florin Piersic, şi locul unde era aşanumita scenă.